~ Wayett’s point of view~
Tocmai coboram din luxoasa mea mașină pe două roți. Oh, pe cine păcălesc, pe zăpada asta nici măcar cu bicicleta nu pot merge lejer. Intru , din nou, la cafeneaua obișnuită. Aveam nevoie urgent de o cafea deoarece azi mă aștepta un test și un laborator la programare. Urăsc să fac chestiile astea. Abi daca înțeleg cum trebuie alcătuit un program in C. În liceu am făcut decât în Pascal și ăla mai mult teoretic.
Lăsând la oparte întreaga bufonie, daca acest cuvânt se găsește în dicționar, m-am dus la tejghea și am cerut tipei de acolo o cafea cu lapte și să nu uite să adauge și o linguriță de miere. Mă mir cum de nu i-am cerut să-mi pună întreg borcanul?! Cafeaua nu-i pe lista preferințelor mele, însă pentru astăzi era necesară.
Când lichidul negru mi-a fost gata am luat o tavă din lemn unde era pusă cana și m-am uitat prin jur să mă pot așeza pe un scaun. Din nou era agitație și destul de mulți clienți. Asta devenea neobișnuit de dubios. Primăvara și vara , când mai veneam aici, nu erau așa de mulți, probabil seara, dar chiar și atunci băbăciunile făceau cale întoarsă spre casă.
La un moment dat, in dezorientarea mea văd un stuf blond, cam ca o mătură ce mi-a stârnit interesul. M-am întreptat spre el și tocmai atunci mi-am dat seama că era însuși Brian. Încă o dată, încă un noroc, sigur destinul plănuia ceva de care eu nu eram sută la sută sigur.
-Pot să mă așez? Am intrebat afișând cel mai chinuit zâmbet de politețe posibil.
Întoarse capul spre mine apoi se încruntă.
-Nu, mi-a răspuns tăios.
La răspunsul său categoric am râs făcându-mă comod pe scaunul din fața sa.
-Din câte știu nu ți-am spus să iei loc, continuă el cam pe aceași voce ca ceea de acum câteva secunde.
-Iar eu nu am spus că te ascult, i-o tai eu.
-Dacă ai chef să-mi strici ziua te invit să o faci altădată.
În vocea sa era o urmă de tristețe. E cam ciudat să îmi dau seama având în vedere că nici măcar nu-i știam aroma preferata la ceai, dar să simt și neliniștea din prezența ?!
-Ți se pare că vreau să stric o zii așa de frumoasă, am dat din umeri explicând situația.
-Spune pedofilul, plescăie privindu-mă urât.
-Pentru un pedofil, ca mine, tu cam major ești să ai un BMW, îi arunc cuvintele plin de satisfacție.
-Cine a spus că sunt major?! Ironizează cu un zâmbet amuzant pe față.
În momentul ăla cam toată cafeaua pe care o aveam în gură a sărit ca o stropitoare fix pe el.
-Cum adică?
Nici nu mai bagă de seamă întrebarea mea că se ridică panicat de pe scaun cu hanoracul ud de la cafea.
-Ești idiot? Țipă spre mine astfel că majoritatea din local își îndreaptă privirile spre noi.
Serios?! Este a doua oară când se întâmplă asta! Nu s-a plictisit de atâta atenție? Am oftat zgomotos și m-am ridicat apoi m-am întreptat spre el, forțându-l să stea jos. A fost ceva chin , mai ales cu protestele sale.
Am luat un șervețel și am început să-l șterg ușor petele maronii de pe haină. Spre bucuria mea a tăcut. Cu coada ochiului i-am analizat și fața, iar el părea impasibil deși ușoara roșeată din obraji trădau totul.
-Ai terminat? Mă întreabă văzându-mă că stau degeaba.
-Ești mereu așa imposibil? Îi ignor întrebarea întorcându-mă la locul meu.
-Și este vreo problemă cu asta?
Aș fi vrut să-i răspund, dar nu am avut ocazia deoarece imediat se ridică. Devine ridicolă toată această situație. Două zile și eu chiar nu am învățat nimic? Destinul ăsta chiar se amesteca cu pedeapsa mea și într-un fel nu-mi convenea. Nu aveam de ales , ori se îndrăgostea de mine, ori ajungeam restant din cauza unei potăi afrisite.
Nu am mai așteptat invitații și mai ales șuturi de la timp, care se limita la trei săptămâni și cinci zile până să-mi fie gata pictura, așa că m-am ridicat și am pornit pe urmele sale.
Știa că sunt pe urmele sale, dar a incercat cu toată voința lui să mă ignore până ce m-am trezit cu el fix la nas privindu-mă undeva jos. Cred că abi acum realizasem că era pitic.
-Nu mă mai urmării.
-Aș face asta cu mare plăcere, dar nu prea pot, îi răspund.
-Și mă rog, ce vrei?
Privirea era una de vânătoare, chiar mă simțeam ca o pradă, însă ochilor săi tulburi. Tocmai atunci am fost străfulgerat de faptul că el era muza. Tot ce-mi rămânea este să scot de la el un zâmbet sincer. Și, evident, m-am strâmbat ignorând întrebarea unde cu altă ocazie puteam să-i răspund.
De data asta mă privește nedumerit, dar apoi își vede de drum. Întâmplarea a fost că pe lângă noi au trecut un grup de puștani, cam de varsta lor. Mda, cine vorbește. Am făcut și eu de curând douăzeci de ani și deja mă dau mare bărbat.
Revenind, aceștia au început să-l înjure și să-l facă ... folosind diferite cuvinte ce aveau ca scop jingnirea și în același timp pătându-i onoarea. Cum auzi, Brian doar întoarse privirea spre ei și mârâi destul de zgomotos, apoi se făcu că plouă.
-Ce le-ai făcut de îți vorbeau în halul ăla? Întreb eu mirat urmându-i pașii.
-Nu te privește, mi-o taie scurt.
-Având în vedere că m-am îndrăgostit de tine, cam da.
Se oprește în loc, eu urmându-i exemplul. Pleacă capul , dar nu spuse nimic, deși voia să o facă. Mi-am dat seama după felul în care și-a strâns palma într-un pumn. Eram curios de reacția sa.
-Încetează cu pefăcătoria asta, nu am nevoie de mila ta, răbufnește la un moment dat, întorcându-și privirea spre mine.
Nu aveam cum sa-l calmez prin cuvinte , deoarece se vedea că era nervos. Nu știam nici cum să-l calmez așa că am luat inițiativă și l-am luat de mână apoi mi-am apropiat fața de a lui , el privindu-mă uimit. Mi-am lipit fruntea de a sa astfel încât să tacă pentru un moment. Desigur a funcționat, dar știam că voiam mai mult de atât astfel că ochii mei s-au ațintit asupra buzelor sale rozalii. Și l-am sărutat, i le-am atins cu blândețe, i le-am dezmierdat încet, având răbdare să le cuprind cu totul. L-am tras mai aproape, iar el nu a ripostat. Parcă mă voia, asta fiind sigur o slăbiciune din partea lui, dar nu-mi păsa. A răspuns sărutului fără să riposteze mai mult, iar dacă a încercat , pur și simplu nu a mai putut continua lupta.
Când s-a terminat nu a spus un cuvânt. A avut o încercare de a-și atinge buzele cu buricele degetelor, dar renunțat și a privit într-o parte stânjenit de fapta sa.
___________________________________________________________________________
Salutare , pufoșenii...
Zilele astea am fost hărnicuță și v-am mai adus încă un capitol, aproape că este pe fugă, nu prea știu ce să zic. Îmi cer scuze că v-am făcut să așteptați atât de mult.
Sper că v-a plăcut :D
Yooo... n-am uitat...așa că vă postez ”ochiul” de care Wayett s-a îndrăgostit :))) ------------>
Avem și o chestie care să vă facă să intrați în atmosferă.... ^_^
CITEȘTI
A beautiful mind / Volumul 1
Roman d'amour|LGBT| "Am lăsat întunericul să ne învăluie în această mantie a zăpezii. Ca totul din jurul nostru să dispară și să fim doar noi în acest neant" "Ne-am cunoscut dintr-o întâmplare de la naștere și s-a ajuns la o dragoste atât de profundă și...
