C A P I T O L U L 19 „Feelings"

1.7K 123 24
                                    

Ăsta este cel de-al doilea capitol cel mai lung până acum. Am zis să nu vă las așa, cu nimicuța având în vedere cât ați așteptat până să-l scriu, de aceea vă mulțumesc în felul ăsta, pam-pam!

O să aveți nevoie de șervețele.

Lectură plăcută

______________________________________________________________________________

Brian's point of view

Mergeam complet buimac spre casă și parcă nu-mi venea să cred că am avut atâta noroc. Este cea mai neagră zi din cele pe care le-am avut până acum de când trăiesc. Serios. Mai întâi a fost Wayett, apoi să ascult și alte tâmpenii ale lui Jason, care se presupunea că mă urăște.

Cu pași greoi urcam scările blocului unde locuiam. Mă aștepta o baie lungă, mult mai lungă decât de obicei, unde-mi voi liniști gândurile. Până și aerul mă sugrumă. Inima îmi bate nebunește și simt că am să explodez cât de curând, iar apoi o piatră ce îmi este așezată în zona stomacului mă face să mă simt și mai greu. Atât de neplăcute, toate senzațiile ce mi le provocau frați ăștia.

-Mamă, te-ai gândit vreodată să fugi să scapi de toate poverile pentru o vreme?

Am întrebat-o pe mama imediat cum am intrat pe ușă și-și făcut simțită prezența. Aceasta mă privii nedumerită, parcă nevenindu-i să creadă ce i-am spus. Pentru câteva secunde rămase gânditoare în timp ce eu așteptam răspunsul lângă ușă.

-Dacă asta mă va face să iau deciziile corecte după aceea, cu siguranță că da, îmi răspunde. S-a întâmplat ceva, dragule?

Am afirmat ușor înspăimântat de relativa morală ce aveam să mi-o iau , dar nu puteam să stau și să nu fac nimic, plus că aveam nevoie de cineva în momentul ăsta, iar ea era unica mea șansă.

-Ascult, spune mama imediat cum s-a așezat pe canapea dându-mi o cană cu ceai.

Oftez zgomotos după ce iau o gură din lichidul ușor arămiu. Mi-am privit reflexia înainte să încep a-i povestii ce s-a întâmplat.

-În urmă cu câteva săptămâni m-am întâlnit cu un băiat și m-am îndrăgostit de el. Nu este genul de băiat rău, dar totuși are un farmec și un mister aparte, închid ochii pentru un moment, apoi continui: Și ca să vezi încurcătură, este chiar fratele lui Jason, știi, tipul ăla care tot nu-mi da pace.

Ea doar îmi aprobă din cap privindu-mă atent. Aștepta să contiui, deoarece știa că odată ce am început să vorbesc și să spun era mai bine să nu mă întrerupă. Știa că aveam să-mi schimb repede opinia și ea nu mai afla nimic, deci, ca o mama iubitoare , profita de fiecare moment al meu de slăbiciune. Desigur, nu în sensul să-mi facă rău, ci din contră, să mă ajute.

-Au urmat tot felul de incidente, cum ar fi că Jason își iubește frațele, iar eu eram intrusul dintre ei, i-am explicat ușor iritat amintindu-mi de ceea ce-mi spusese șatenul azi la școala. Asta nu este tot, ridic degetul arătător să o avertizez de ceea ce urma. Într-o seară când Way, așa îl cheamă , m-a condus acasă l-am văzut pe Martin. În fine, nu asta este important, ci ceea ce am aflat azi, din gura ambilor frați, continui strângându-mi palmele de nervi. Important este că Wayett m-a înșelat cu prima iubire și mi-a recunoscut asta, spun simțind cum ochii îmi devin încețoșați. Mi-a recunoscut cu nerușinare privindu-mă în ochi.

Mama cum m-a văzut că încep să plâng s-a apropiat și m-a luat în brațe încercând să mă liniștească.

-Ușor, Bri, o să fie bine, îți promit, vocea ei caldă mereu mă calma.

A beautiful mind  / Volumul 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum