Jason's point of view
Situația mea cu Brian s-a schimbat drastic de atunci. Am încercat să mai schimb două vorbe cu el cât timp eram la școală, însă mă ignora și mă evita cât se putea de mult. Zvonurile se auzeau prin fiecare colțișor al liceului și rămâneau așa , deoarece în mai puțin de două săptămânii încetară să mai facă atâta caz pentru o chestie așa minoră. Mă bucura, recunosc, dar nu modul lui bizar de comportament.
De fiecare dată când îl priveam pe Wayett îmi amintea de chipul blondului, ce avea o privire tristă și îndreptată spre mine. În momentele când eram singuri aș fi dorit să-l sărut, dar ceva mă reținea și acea era vina! Din cauza mea s-au întâmplat atâtea, iar dacă nu făceam prostia aia încă de la început poate că Brian și Wayett ar fi fost în continuare împreună. Dar cum pot să-mi doresc asta? Și eu îl vreau pe Wayett.
Soneria de la intrare se aude de mă trezește din gânduri, deoarece așteptam ca Wayett să se întoarcă și să-mi spună dacă Brian este în regulă. Aș fi vrut să merg cu el, însă a insitat că vrea să vorbească cu el, singur. Desigur că nu aveam să las totul pe mâna lui, ci aveam să port și eu o discuție cu blondul să mă asigur.
Ajung pe hol și apăs clanța ușii, iar când privesc persoana din fața mea nu prea știam ce să spun, deoarece nu o așteptam.
-Wayett nu este acasă, i-am spus și am dat să închid.
-Nu am venit pentru el! Se îndreaptă spre ușă să nu închid, vocea fiindu-i oarecum surprinsă. Cu tine voiam de fapt să vorbesc, zâmbește când vede că nu am închis ușa și am privit-o nedumerit. Pot să intru?
Am dat buimac din cap și am poftit-o înăuntru. Mă întrebam ce avea să-mi spună, deși aveam vaga senzație că este legat de fratele meu. Normal că este legat de el, este colega lui de la facultate.
-Deci? O privesc curios de pe fotoliu având palmele puse pe picioare și frecându-le agitat.
-Wayett este îngrijorat pentru tine, pentru deciziile ce vă vor afecta pe amândoi, îmi răspunde.
-Ce are de gând să facă?
De data asta eram de-a dreptul panicat. Nici nu-mi spusese mare lucru în ultima vreme. Recunosc, se pregătea pentru examene, eu să termin anul și nu am avut timp suficient cât să ne petrecem prea mult unui în compania altuia.
-Numic neobișnuit pentru vârsta lui, chicotește, iar apoi devine serioasă. Brian mi-a dat biletul ăsta pentru tine, adaugă și scoate din geanta ei neargă o bucată de foaie albă.
Fără să ezit am luat biletul și l-am deschis, privind-o și pe ea destul de suspicios. De ce știa atât de multe? Cât este ea de apropiată de fratele meu?
"Nu te urăsc pentru faptul că iubim aceași persoană. Nu te urăsc nici pentru faptul că mi-ai făcut anii ăștia un calvar. Te urăsc pentru că nu ți-ai dat seama cât de mult am suferit pentru asta și te mai urăsc că ăsta a fost ultimul lucru de care fericirea mea se agăța. Fără mine, voi doi nu v-ați fi dat seama de ceea ce se întâmpla de mult timp cu inimile voastre. Eu sunt motivul!
Și nu-mi mai vorbii. Sunt deja dezgustat de fiecare moment când trebuie să-ți văd privirea plină de fericire, când intru în clasă. Încă puțin și drumurile noastre se vor separa total; nu distruge și puținul ăsta. Ăsta este un fel de "cu bine" , agață-te de el, deoarece este și ultimul."
-Ce scrie? Mă întreabă curioasă.
-Spune doar să nu-i mai vorbesc până ce terminăm liceul, pentru că drumurile noastre se despart după aceea, oftez resemnat de situație.
-Ok, zice și se ridică. Sper să rezolvați problema asta cumva, eu am încercat să vorbesc cu el, dar nu m-a ascultat. Continuă îndreptându-se spre ușă. Trebuie să cam plec, să nu apară Way pe aici și să mă ia la rost, mă anunță cu un amuzament pe buze după ce-și luă bocancii în picioare.
După mica discuție cu Claire l-am sunat, dar se pare că-și schimbase și numărul de telefon. Nu știam ce avea de gând să facă. Chiar dacă nu l-am suportat în tot acești ani, nu i-am dorit niciodată să i se întâmple ceva atât de rău încât să se gândească să-și curme viața. Îl credeam în stare de orice în momentul ăsta.
L-am sunat de câteva ori să mă conving că nu mai are numărul ăsta, apoi am renunțat. M-am trântit obosit înainte de a auzii ușa de la cameră deschizându-se și apărând Wayett care o închise imediat. S-a așezat lângă mine scoțând și el un mare oftat, după care s-a uitat la mine și a zâmbit.
-Ce ți-a spus Claire?
-Deci ai prins-o în lift? Surâd luându-i palma într-a mea.
-Încă nu mi-ai răspuns la întrebare.
Mă privește în ochi.
-Nici tu mie, spun apropiindu-mi buzele de ale lui și sărutându-le scurt.
M-a apucat de ceafă cu cealaltă mână sărutându-mă cu pasiune, nevrând să-mi mai dea drumul. M-am lăsat purtat de dansul său erotic. Am fost tras de brațele sale aproape și apoi s-a pus deasupra mea, depătându-mi picioarele. Partea inferioară atingându-se, crescând presiunea dintre cele două membre, simțindu-se excitarea.
Răsufla puțin greoi, buzele sale dezmierdându-mi zona gâtului în timp ce o mână se strecura pe sub bluza ce o purtam. Am gemut scurt, chinuindu-mă să-i dau cămașa jos.
-Nerăbdător mai ești, îmi șoptește la ureche.
-De parcă nu te-am mai văzut gol până acum, bufnesc eu amuzat, provocându-i un chicot.
-Însă nu într-o formă atât de ... fierbinte, îmi mușcă pervers lobul urechii în timp ce cu cealaltă mână mă mângaia în partea din față a blugului.
Mă simțeam oarecum rușinat de obrăznicia ce sta umflat în blug, dar faptul că mă atingea într-un fel atât de excitant , îmi era imposibil să mă controlez. Simpla lui prezență mă înfierbânta.
-Deci, ce ți-a spus?
-Era despre Brian, avea un mesaj de la el.
Nu m-a mai lăsat să continui deoarece buzele sale mi-au acaparat gura.
Sfârșitul primei părți
CITEȘTI
A beautiful mind / Volumul 1
Romance|LGBT| "Am lăsat întunericul să ne învăluie în această mantie a zăpezii. Ca totul din jurul nostru să dispară și să fim doar noi în acest neant" "Ne-am cunoscut dintr-o întâmplare de la naștere și s-a ajuns la o dragoste atât de profundă și...
