Brian’s point of view
Cine se crede? Două zile la rând dau de același tip, iar acum mă urmărește, dar mă și sărută. Dacă ar fi să încerc să fiu corect cu mine, a procedat cum trebuia. Totuși nu încetează să mă surprindă și ăsta este printre multe alte lucruri pe care le detest.
Am avut o încercare să-mi ating buzele proaspăt sărutate, însă am renunțat imediat la idee privind intr-o parte un pic stânjenit. Nu de actul său, ci de faptul că am fost prost și nu i-am spart buzele alea cărnoase ce abi așteaptă să fie sărutate din nou. Revino-ți Brian! El este dușmanul, noi suntem dominatorii. Mi-am scuturat capul revenindu-mi din trasă. Un râset mi-a atras atenția. Era el. Când mi-am ridicat privirea spre el, cred că am avut ocazia să văd cel mai frumos zâmbet.
-Ești mereu așa cu capul printre nori?
Cuvintele sale erau blânde , pentru prima dată încălzănd frigul din mine. Îmi zâmbea și eu nu știu ce era cu mine. Celule din întregul corp se ciocneau provocând o scânteie ce încearca să aprindă focul mocnit din mine.
Când am vrut să-i răspund, acesta întinde mâna de aproape mă dau în spate cu un pas în spate, și culege o frunză maronie din părul meu ce probabil a adus-o vântul fix în capul meu că altul nu putea alege.
-Ești ca un magnet pentru frunzele astea, vorbește cu mine folosind același ton , blând și eu mă uitam surpins nevenindu-mi să cred cu cine vorbesc.
Instinctiv mi-am mușcat buza inferioară și am tăcut.
-Ninge!
Reușește să mă scoată din transă privind în sus și cu un zâmbet de zile mari. Mi-am ridicat capul și eu, dar tot ce vedeam erau flori reci care mă readuceau cu capul pe pământ.
-Trebuie să plec, îl anunț și mă întorc cu spatele pronind la drum.
-Ne vedem mâine la aceeași oră? Strigă el în urma mea, iar eu pur și simplu ridic mâna în de aprobare.
Când am ajuns acasă, pur și simplu m-am trântit în pat bucurându-mă de scurta mea relaxare înainte să plec la repetiții. Se poate spune că sunt într-o formație, dar asta doar când mă puteam duce, în rest, îmi păstram secretul în cei patru pereți ai camerei mele.
Kakeochi nakushite shimatta
Saigo no KOMPOONENTO wo sagashite
Haruka na hoshi wo tadori
Niji-iro ni somaru sora no hate e.
Se auzea în boxele de la căști în timp ce eu priveam aievea tavanul. Ziua oricum a trecut într-un mod bizar. Mama abi dacă a venit să-mi zică ceva când a ajuns de la muncă , iar asta era destul de ciudat. De obicei venea să-mi mai arunce câte un hanorac de-al meu ce era pe podeaua din sufragerie. Da, prostul obicei ca atunci când vreau să fac o baie să las hainele să alunce pe podea. Sunt un om care nu se dezbraca la baie, ci prin casa.
Acum eram nehotărâ dacă să plec sau nu la cafeneaua unde tipul mi-a zis că mă va aștepta. Oricum , nici nu știu de ce mă agitam așa tare că nu era pe viață și pe moarte.
I search for the final component
I lost when I fell on down.
CITEȘTI
A beautiful mind / Volumul 1
Storie d'amore|LGBT| "Am lăsat întunericul să ne învăluie în această mantie a zăpezii. Ca totul din jurul nostru să dispară și să fim doar noi în acest neant" "Ne-am cunoscut dintr-o întâmplare de la naștere și s-a ajuns la o dragoste atât de profundă și...
