Wayett’s point of view
Tocmai ce spărsesem codul ce la centrul de securitate al firmei unde cică lucra fratele meu. Doar nu credea că am să stau degeaba în timp ce el îi făcea viața un coșmar lui Brian. Începeam să mă îngrijorez pentru starea mintală a fratelui meu.
Faptul că mă pupase făcuse ca totul să pară o lingușeală parazitală. Nu-mi prea venea a crede ceea ce-mi spunea, însă fața lui fiind atât de seriosă când mi-a spus chestiile alea mă derutase complet în a afla adevărul. Asta chiar nu-mi convenea, fratele care credeam eu că este , acum a devenit complet o altă persoană. Am lipsit chiar atât de mult din viața lui de nu am realizat ce se întâmpla? Cu siguranță nu.
Când mă încălțam să plec acesta venise să verifice.
-Nu pot să cred, zice dându-și ochii peste cap.
-Ți-am spus deja, nu trebuie să-ți cer voie, adaug eu luându-mi haina și deschizând ușa. Să nu îndrăzneștii să mă oprești.
Iar cu asta am pășit afară lăsându-l pe le cu o înjurătură în aer.
Îl așteptam nerăbdător pe scaun, speram să vină, să mă vadă , să-l văd. Picioarele mi le mișcam cu nerăbdare. Acei ochi, acele buze, aceea piele fină la atingere și albă , mă simțeam îmbătat complet de mirosul său de cafea proaspătă. Mi-am scuturat capul să pot să mă concentrez pe ceea ce este în jurul meu.
-Hey, aud o voce și o mână ce se mișca în jurul ochilor mei, ce am se ridică vălul ce mă ținea în visul meu. Ce naiba ai?
-Nimic ,răspund scuturând ușor din cap. Mergem?
-Unde? Se uita mirat la mine.
-Ai să vezi, îi zic calm ridicând mâna să o apuce pe a mea.
Timid mi-a luat mâna într-a sa și uite așa am început să mergem agale printre oameni, lăsând luminile orașului să ne arate calea. Aveam de gând să-l duc departe de spionii care ne tot urmăreau încă de când am ieșit din cafenea. Eram sigur că asta-i mâna scumpului meu frate, dar atâta timp când nu îndrăzneau să se apropie mai mult de zece metrii de noi pentru mine era în regulă. Totuși nu aveam de gând să mă culc pe o ureche, știam că blondul era în pericol.
Ajunși la o clădire înaltă pe care scria Facultatea de matematică l-am strâns mai bine de mână și am pășit înăuntru. Am urcat scările spre etajul unde era atelierul, iar el nu a spus nimic, se lăsa condus de mine. Era plăcut să-l simt aproape, iar cu fiecare zii se părea că mă îndrăgosteam mai tare de el. Poate că era sursa mea de inspirație , să scap de pedeapsă, însă a devenit mai mult decât un simplu om.
Cred că sunt un ipocrit. Nu-mi vine să cred că fac mai multe decât arăt că fac. Par un simplu student, dar la fel ca fratele meu, sunt cu mult mai mult de atât. Am fost la școala fratelui meu, am vorbit până și cu îndrumătorul de an și am aflat mai multe despre Brian. Era un copil singuratic, fiind în grija mamei lui, deoarece aceasta divorțase în urmă cu cinci ani.
A pășit cu sfială înnăutru și când a văzut unde eram, ochii săi căpătară o anume sclipire. Da, încercasem să fiu romantic cu lumânări și bețișoare parfumate. Merita totul văzându-i sclipirea din ochii săi ca marea.
-M-am gândit că va fi interesant pentru o seară cu povești, mă justific eu stânjenit.
-Pare interesant, șoptește așezându-se pe una din pernele mari ce se aflau pe jos.
Am chicotit îndreptându-mă spre fereastră.
-Și ce vom povestii? Mă întreabă. Fratele tău a spus destule despre mine.
CITEȘTI
A beautiful mind / Volumul 1
Romance|LGBT| "Am lăsat întunericul să ne învăluie în această mantie a zăpezii. Ca totul din jurul nostru să dispară și să fim doar noi în acest neant" "Ne-am cunoscut dintr-o întâmplare de la naștere și s-a ajuns la o dragoste atât de profundă și...
