Brian’s point of view
Imediat ce am închis ușa în urma mea, m-am rezemat căzând în jos de-a lungul ei. După seara asta cred că nu o să mai scap viu din ghiarele leului. Șansele de supraviețuire erau minime, dar nu prea vreau să dau înnapoi pentru că lui nu-i place un lucru. Aveam de gând să mă schimb din omul care eram, iar Jason era o insectă pentru mine.
Totuși, ceea ce s-a întâmplat în noaptea aia, m-a băgat în sperieți. Niciodată nu m-aș fi gândit ca șatenul să aibe sentimente pentru Wayett. Iar ca mai apoi, fratele său să stea și să petreacă noaptea, aproape treaz cu mine. Prin petrecut, mai mult au fost vorbe, am aflat destule încât să îi fac viața la liceu, nașpa lui Jason. Am preferat să nu mă înjosesc atât pentru că nu merita nici măcar un strop din atenția mea.
Apoi, mi-am amintit de amenințarea lui Jason la școală, înainte de seara aceea unde forțat am ajuns în casa lui. În momentul ăla mai avea puțin și mă extermina ca pe un gândac de bucătărie. După seara aia, pățania cu el în baie mă scârbise, însă nu aveam de gând să-i spun și lui Wayett, deja îl frământau grijile cu faptul că propriul frate era îndrăgostit de el, asta ar fi umplut paharul.
În cele din urmă, m-am ridicat și am pornit în camera mea lăsându-mi capul pe pernă și adormind instantaneu. De dimineață, când ceasul a sunat, abi atunci am realizat că adormisem îmbrăcat. Rapid m-am dus în baie, mi-am făcut rutina zilnică și am pornit spre școală. Inițial aș fi făcut un duș măcar, dar vremea nu mi-a permis, fiind extrem de frig și nu voiam să risc o răceală.
Deci, în cele din urmă pe holurile școlii.
-Tu chiar nu renunți?Aud o voce în spatele meu.
Mă întorc și dau de ochii căprui închis ai lui Jason care mă privea cu ură.
-Încetează tu , mă răstesc continuându-mi drumul spre sala de curs.
-Atâta timp când ești cu fratele meu, niciodată! Zice apoi mă împinge cu umărul aproape dărmându-mă când trecuse pe lângă mine.
Deci, tortura abi începuse. Câteva capete se întoarse spre mine și mă priviră dubios, cu un rânjet prostesc. M-am încruntat. Acum realizasem de clipul ăla. Fericirea de aseară deja se diminua consierabil cu buna mea dispozitie. Trebuia să mă înfrunt cu rușinea, nu că nu mă obișnuisem cu ea, dar durea la fel de tare.
De bine , de rău , am ajuns, m-am pus pe scaunul de la fereastră și am așteptat să vină profesorul. Am avut noroc că nu era unul super nasol , cum aveam la ultima oră. Pur și simplu nu mă înghite, cei drept, nici eu pe el. Aproape că ieșea scandal cu el, cam din cauza lui am o groază de absențe, dar nu-mi păsa. Școala nu era tocmai prioritatea mea numărul unu.
În pauza de prânz, Jason , ca întotdeauna , sta la masă cu gorilele sale și mă privea destul de amuzat. Știu, activitatea mea de zi cu zi nu este tocmai ceva super, dar necesita și puțină atențe din partea mea. Ei bine, am ignorat creierele minuscule care se holbau la mine ca la felul patru și m-am pus la o masă oarecare. Nici nu am înghițit bucata de măr pe care am mestecat-o că mă trezesc că-mi curge ceva în cap. Nu era apă, nici măcar suc. Era sos de roși ce-mi umpluse părul și jumătate din umeri și curgând în jos.
Am tresărit brusc și m-am ridicat curățându-mi mizeria care a ajuns până pe la ochi.
-O puteai pății mai grav decât atât! Se răstește o voce feminină.
-Amanda! Tresar uimit.
-Surprins, nu-i așa? Mă privii cu superioritate. N-am mare lucru cu tine, dar cum îți permiți să te bagi în relația mea cu David?
CITEȘTI
A beautiful mind / Volumul 1
Storie d'amore|LGBT| "Am lăsat întunericul să ne învăluie în această mantie a zăpezii. Ca totul din jurul nostru să dispară și să fim doar noi în acest neant" "Ne-am cunoscut dintr-o întâmplare de la naștere și s-a ajuns la o dragoste atât de profundă și...
