Wayett's point of view
Urma ca în următoarea secundă să mă simt cel mai rău om de pe planetă deși preț de câteva clipe eram cel care salva lumea. Cât de rău poate să fie?
-Ești prost? Îmi țipă ridicându-se de pe scaun și privindu-mă amenințător. Ah da, ești, chiar nu știu de ce am mai intrebat, continuă pe același ton de mai avea puțin și mă omora.
-Și mie îmi face plăcere să am această discuție cu tine, însă mulți oameni ne privesc acum, spun pe un ton politicos ce deja îl scotea din minți.
-Să se uite, tu ești pedofilul care m-a sărutat! Spune el revoltat de reacția mea calmă.
De voie, de nevoie s-a așezat la masă cu mâinile încrucișate la piept. O astfel de postură nu poate decât să tragi concluzia că este revoltat sau este în aceea poziție în care mâinile sale sunt un zid ce nu lasă să pătrundă nimeni. Adică respinge aceea informație ce îi poate fi utilă, pur și simplu nu este dispus să îți ofere un răspuns.
-Te-a durut când ai căzut din Rai? Șoptesc ușor punându-mi coatele pe masă și aplecându-mă cu capul spre el.
Mi-a aruncat o față fulgerătoare, poziția corpului fiind neschimbată. Procesă un moment informația primită de la mine și se miră. Era și cazul, foloseam o replică veche de agățat.
-Ți se pare ție că arăt ca o fată să vii cu replici ieftine de agățat?! Se răstește schimbând poziția cu una mirată și în același timp revoltată, arătând cu degetul spre el.
Oftez brusc, asta deranjându-l vizibil.
-Nu, dar arăți mai bine decât una, spun, iar pe fața mea ivindu-se un zâmbet pervers.
În momentul ăla răbufnește disprețuitor dând ochii peste cap întorcându-și fața spre geam. Mă întreb cât va mai ține teatrul ăsta? Nu mi-a mai răspuns, a lăsat tăcerea să fie zidul dintre noi.
Mă privea printre gene, de fiecare dată când lua o gură de cafea asta amuzându-mă. O făcea intenționat. Parcă cerșea atențiem așa că am rupt tăcerea:
-Numele pedofilului este Wayett, încântat, ridic mâna să o strâng pe a lui, însă el îmi taie orice avânt.
-Nu mă interesează, spune serios parcă ochii lui săgetându-mă.
-Însă pe mine mă interesează al tău.
Asta cred că este pentru a doua oară când da ochii peste cap pentru că făcu șmecheria din nou, urmat de un oftat scurt.
-Brian, șoptește sperând să nu-l aud, însă am ciulit urechile mai rău ca un iepure.
-Ooo, Brian! Spun eu rânjind ca un prost.
El plescăie enervat din gură apoi se ridică.
-Nu credeam că poate fi cineva in stare să-mi strice orice chef, dar tu ești campion, îmi răspunde tăios apoi pleacă.
Nu știu dacă el chiar merita să-i fac chestii din astea, dar cert este că mă amuza teribil comportamentul său de copil. Avea aceea scânteie în privirea lui pe care o căutam să-mi alunge plictiseala. Imediat în urma sa m-am ridicat și eu, dar nu să-i spun ceva, mai degrabă ă văd unde se duce. Undeva după colț se pare că se afla mașina lui, deoarece în grabă se urcă în ea. Noroc să mi-a dat în gând să fac o fotografie la numerele de îmatriculare ale mașinii. Deci, copilul asta , nu este chiar copill și mai are și o mașină la care nici nu aș îndrăznii să visez. Un BMW M3, negru, eh, măcar are gusturi și nu și-a luat un Mercedes cum și-au luat vecinii mei trecuți de vârsta a doua și se cred la curse, dar tot cu 30 la oră, merg. Până și cum un bărbat costumat într-un melc care se târăște pe mijlocul șoselei ar fi în stare să-i întreacă.
-Încă o țintă!
"Flashback"
-Mă dezamăgești , Wayett! Trebuie să găsești pe cineva, nu doar o persoană ca să o pictezi, îți trebuie o muză, îmi explica profesorul din departamentul de arte. Picturile tale sunt promițătoare, tehnica ta este impecabilă, nu și profunzimea ei.
-Și cum aș putea să găsesc această muză?
-Vei știi când o vei găsii!
"End flashback"
Și cam atât mi-au fost explicațiile. Nimic mai mult. Cred că mă urăsc pentru incapacitatea mea de a viață fanteziilor. Singura mea fantezie , soră, soție, amantă va rămâne matematica, științele exacte. Cand ceilalți văd culori eu văd axe; toate formate din linii și puncte.
Mi-am notat în carnețel numele și imatricularea de la mașină și am pornit spre cursul de algebră liniară, ce-l aveam în după-amiaza asta.
-De ce ti-a luat atât? Mă ceartă colega mea de scaune.
Ce m-aș face fără ea?! Noroc că mereu îmi oprește câte un scaun cu vedere bună la tablă. Nu știu dacă alții au mai mult noroc decât noi, însă când profesorul intră în sală abia dacă îl vezi. Nu exagerez, și o fată se simte mândră de înălțimea ei. Ăsta este și cel mai mare defect din lume, posibil, pe care nu-l poți chiar considerat ca fiind o imperfecțiune nereparabilă, deoarece are și destule avantaje. Niciodată nu ajunge mai sus de jumatea tablei și de fiecare dată trebuie să distragă felul lui de a își prezenta obiectul de curs la cu totul altceva. Spre exemplu: somnul. Nu de puține ori simțeam că mă uit la teleshopping în care-mi era prezentată o friptură apetisantă făcuta în magica tigaie dry-cooker. Iar tot ce am spus acum nu este cel mai rău caz. Încep să am senzația că sunt surd la cât de încet vorbește.
-Scuze, Clare, șoptesc făcând o față de nevinovat. Probleme în trafic cu o căutare amănunțită de muză.
-Domnul Johnson iar te-a pedepsit? Întreaba ea cu un amuzament pe buze.
-Mai rău de atât nu se poate, răspund scoțând din ghizdan niște coli și pixul albastru. Și nu sunt deloc vinovat pentru împrăștierea continuă de vopsea pe podea, a fost vina chiwawa-ului.
-Și-a adus până și câinele la facultate? Mă privea ea mirată.
-Ia ghici, continui eu. M-a lăsat să am grijă de el cinci minute, cinci minute a avut nevoie să facă toată sala curcubeu și pe mine odată cu ea.
În momentul ăla colega mea izbucnește într-un râs isteric.
-Și cum a reacționat domnul Johnson când a văzut dezastrul? Continuă ea cu întrebările ștergându-și lacrimile din colțul ochilor.
-"Afară, afară!" Încep eu să-l imit de se întorc câteva capete spre noi. Iar apoi, a doua zii mă cheamă la el în birou și fix acolo mă pedepsește. Mai bine pictez nud decât portrete cu zâmbete scârboase ,adaug eu complet dezgustat.
-Îmi pare rău să te anunț, Wayett, dar ai o lună până să predai "pedeapsa", îmi spune Clare făcând niște ghilimele imaginare prin aer.
Am oftat și apoi mi-a venit in gand ochii lui. M-am simțit hipnotizat și atras de ei. Imi doaream să-i mai văd o dată.
___________________________________________________________________________
Yo!
Am zis că voi fi rapidă așa că uitați, am adus și urmatorul capitol mai repede decât mi-am propus.
@Eliukiss45 , imi pare rău că un am putut să-ți văd comentariul :( ... probabil de la net , nu știu. Și cum am promis, uite dedicație și sper că ai ținut cont de sfatul meu ;)
Recunosc și o voi recunoaște mereu, nu mă pricep la mașinii, mi-am căpiat prietenii să-mi spună mărcile de mașini și altele, iar până la urmă am ales un BMW, deși după mine aș fi ales și o dacie.... ups :D .....
deci, masina in partea dreapta ----------------------> sau sus, meh cât schimbă și ăștia designul
CITEȘTI
A beautiful mind / Volumul 1
Romance|LGBT| "Am lăsat întunericul să ne învăluie în această mantie a zăpezii. Ca totul din jurul nostru să dispară și să fim doar noi în acest neant" "Ne-am cunoscut dintr-o întâmplare de la naștere și s-a ajuns la o dragoste atât de profundă și...
