Știu că vin atât de târziu cu next, dar la un moment dat am rămas în pană de a scrie ceva. Am avut idei,doar că atunci când deschideam word-ul să scriu ceva, toate cuvintele se evaporau. Noroc că în seara asta am avut destul chef și am reușit să scriu un întreg capitol.
Lecută plăcută, pufoșeniilor :*
____________________________________________________________
Jason's point of view
Nu înțelegeam. Încercam cu disperare să percep ceea ce-mi spusese fratele meu, iar eu încă nu-mi dam seama ce naiba se petrecea. Dacă înainte m-ar fi amuzat un astfel de clip cu el, acum parcă aș plânge și mi-aș vărsa nervii pe vreo oglindă.
Nu știu de cine mă îndrăgostisem, dar o făceam. Sentimentele mele erau împărțite între dorință și liniște. Niciuna nu era potrivită. Cum pot să fiu atât de naiv și atât de vulnerabil?
Se presupunea că aveam școală azi, însă în momentul de față nu dam doi bani pe ea. Pur și simplu simțeam nevoia să iau la pas orașul și să nu mă gândesc la ceva anume.
Eram undeva pe aproape de biblioteca centrală când din spatele ușilor masive se ivește o fată. M-am oprit brusc din mers, ochii mărindu-mi-se de uimire, iar gura s-a deschis într-o formă ovală. Ea! Aproape că impietrisem când îmi observase postura de gheață ce o aveam.
-Mă bucur să te revăd, îmi spune apropiindu-se, având un zâmbet destul de slab pe buze, dar constant.
-A trecut ceva, nu? O întreb ușor agitat pe față ivindu-mi un zâmbet stânjenit.
A surâs strângând la piept cele câteva cărți ce le ținea la piept și a rotit ochii prin jur.
-În sfârșit acasă, da, a lăsat un oftat să-i părăsească buzele rozalii. După atâta timp nici nu mai aveam speranța să te văd, continuă, strângând mai tare la piept cărțile.
O priveam. Dacă nici ea încă nu se simțea în stare să-mi revorbească cum o făcea odată și sincer nici eu. Din nou trecutul îmi trece pragul și nu mai aveam cum să-l evit. Ea făcea parte din el.
-Alice, i-am spus numele destul de ferm și hotărât. Cum ți-a fost plecată de aici? Am întrebat-o surâzând sau încercând să fac asta; trecutul încă mă bântuia.
-Greu la început, dar m-am descurcat, răspunse. Ție?
-Dificil să mă obișnuiesc cu ceea ce se întâmplase, dar lucrurile s-au schimbat acum, i-am spus cu o oarecare reținere.
-Oh, oftă încet și privi în dreapta spre o mașină ce parca încet fix în dreptul nostru. Eu trebuie să plec, continuă , îndreptându-se spre aceea mașină. Ne mai auzim.
Am aprobab din cap și i-am făcut cu mâna scoțând un mic zâmbet. Nu se sfârșea aici, abi începea. Alice este o parte din motivul pentru care l-am urât pe Brian atâta timp. Wayett este motivul pentru care-l plac acum pe Brian. Simt cum un nod în gât îmi face ziua tot mai grea decât era de fapt. Voiam atât de tare eliberarea că aș fi făcut orice, însă și prin acest orice voiam cât mai puțin.
L-am sunat de câteva ori , însă nu mi-a răspuns. Am oftat dezamăgit și mi-am continuat drumul. Aș fi vrut să se termine ziua de azi cât mai repede cu putință, dar știam deja că nu este cu putință.
Totuși, în ziua următoare, care până la urmă a venit m-am dus la școală, dar Brian lipsise și-mi doream să vorbesc cu el. Poate ar fi trebuit să-l sun din nou, însă probabil nu-mi va răspunde ca ieri.
CITEȘTI
A beautiful mind / Volumul 1
Romance|LGBT| "Am lăsat întunericul să ne învăluie în această mantie a zăpezii. Ca totul din jurul nostru să dispară și să fim doar noi în acest neant" "Ne-am cunoscut dintr-o întâmplare de la naștere și s-a ajuns la o dragoste atât de profundă și...
