Brian’s point of view
Trecuse cam o săptămână și ceva de când ne cunoscusem și încă nu-mi pot da seama cum de am ajuns să-mi placă atât de mult. Să-mi facă plăcere cu tot cu tortura de la Jason, parcă voiam mai mult și putea să mă urască mai mult decât o face.
Dar Wayett, a plecat imediat cum i-am răspuns la întrebare. Nu mi-a lăsat nici un indiciu, nimic. Acum sunt confuz, stând în pat cu perna în brațe. Era seară de mult și eu încă nu mă mișcasem în bucătărie. Am uitat complet că trebuia să mănânc.
Un ciocănit în ușă mă trezește din gânduri. Apoi se aude un scârțâit și de după ușă apare mama.
-Te simți bine, dragule? Mă întreabă vizibil îngrijorată.
Am clătinat din cap în sens afirmativ, dar ea nici gând să mă asculte. A venit spre mine , așezându-se mai apoi pe marginea patului.
-Nu mă poți păcălii, Brian, continuă ea cu vocea caldă. Acum, oftează scurt. Spune-mi ce te frământă.
M-am ridicat, privindu-mi picioarele ce erau întinse, relativ. Aș fi vrut să evit subiectul ăsta, iar asta m-a făcut să-mi mușc buza de jos. Nu cred că reușeam să-i explic destul de bine situația.
-Dragostea asta, am rânjit întorcând capul spre ea.
Speram ca mica mea confesiune să fie suficient de bună astfel încât să mă lase în pace. Apoi , totuși, o întrebare îmi fulgeră mintea.
-Mamă, astăzi a venit cineva înainte să vin eu de la școală?
Aceasta mă privi un pic mirată, dar îmi răspunse că nu.
-Așteptai pe cineva? Mă întrebă.
-Să zicem că mă așteptam la așa ceva, îi răspund încercând să par calm.
-Este legat de dragostea aia de care ziceai, spune lăsând la iveală un zâmbet șmecheresc. Să mi-l prezinți cândva.
-Mamă! Mă răstesc ușor. Serios?! Ridic mâinile aproape exasperat.
-Bine, bine, ridică ea mâinile până la umeri în semn de predare. Acum hai să mănânci ceva, lovește ușor patul să-mi atragă atenția , apoi se ridică și iese din cameră.
Deci nu a știut nimeni de prezența lui în casa asta. Dar cum reușise să intre? Ușa nu merge deschisă decât cu cheie originală, pe care o am eu și mama. Frați ăștia încep să-mi dea fiori. Amândoi au ceva cu capul, iar eu mi-am găsit să mă îndrăgostesc de unul dintre ei. Halal noroc mai am.
Și totuși când m-am dus la locul unde eu și Wayett am început să ne vedem , uitasem complet de ceea ce discutasem cu mama acum o oră. Mă gândeam doar la momentul când am să-l revăd.
-Îngândurat ești în seara asta, îi aud vocea ce era în spatele meu.
Nici nu apucasem să mă dezmeticesc că-mi oferă un sărut tandru și scurt, deoarece poate ajungeam în seara asta în pat, și nu patul meu de acasă, ci probabil unul de la hotel sau mai grav, al lui de acasă.
Clar mintea mea era plină cu tot feluri de lucruri ce nu ar fi trebuit să le gândesc, însă nu prea aveam ce-i face, inocența mea se duse. Îmi mine se zbătea o fiară ce vroia să iasă la suprafață, să-l târască pe Wayett afară din local și să-l ducă până la cel mai apropiat hotel și să-și facă de cap până când soarele avea de gând să răsară.
-S-a întâmplat ceva? Mă întrebă mirat.
-Nimic, sunt doar un pic obosit, i-am răspuns.
Acesta afirmă din cap, mai mult forțat ce-mi suna mai mult a un: nu te cred, dar bine că nu a mai spus nimic.
-Ce ai vrea să facem în seara asta? Rup tăcerea ce se așternu-se acum vreo două minute.
-Aș vrea multe, dar nu știu dacă-mi vei permite, zice afișând un zâmbet pervers ce l-am reperat imediat.
Romantimul devenea din ce în ce mai demodat, eu aveam chef de un vin și o noapte fierbinte. Ceream prea mult? Nu.
-Și dacă îți permit, ai vrea? L-am întrebat ridicându-mă de pe scaun și luându-mi geaca pe mine.
Nu mai apucă să spună ceva, deoarece l-am tras de mână și am pornit prin ger, deoarece, cam asta era spre cel mai apropiat hotel.
-Brian, stai așa, râdea brunetul de fiecare dată când îl trăgeam mai tare de mână.
Ce-i drept, aveam o scuză. Nu chiar plauzibilă, dar ceva în mine fierbea și nu știam sigur cam ce este. În afară de hormoni, ce ar putea să mai fie? Vreun drog sau ceva, însă puține șanse, astăzi nu am mâncat decât ceea ce a gâtit mama și un afurisit de măr care nici ăla tot. Da, știam, metabolismul meu era la pământ, plus că am un obicei prost să fumez.
M-am oprit doar în momentul în care am crezut că nu mai aveam pic de energie, când de fapt obosisem. Ce-i drept, brusc m-am întors cu fața spre el și l-am sărutat. Tot scandalul de azi, faptul că a trebuit să-i confirm spusele lui Jason nu l-a făcut să plece de lângă mine.
-Mă bucur că ai venit, spun după ce rup sărutul. Credeam că nu ai să mai vii, adaug lăsând privirea în jos.
-Nu știu de ce ai făcut alea, însă cu toși avem nevoie de o șansă, mă liniștește el. Sunt supărat, dar te-am acceptat cu tot cu trecutul tău.
Îmi luase o piatră de pe inimă. Mă simțeam mult mai bine știind că nu avea să plece și să mă lase singur.
-M-am îndrăgostit de tine mai rău decât de momentul când am mâncat pentru prima dată o ciocolată, mă confesez afișând un zâmbet.
Ușor m-am apropiat de el. L-am sărutat apăsat și am lăsat ca pașii să ne conducă oriunde. Nu-mi păsa. Eram cu el și era singura nevoie de care nu mă puteam lipsi în momentul ăsta. Brațele sale m-au strâns puternic la piept și am simțit cum întregul corp era măcinat de niște fiorii ce nu puteam cum să-i descriu. Simțeam că tremur, că totul se sfârșește odată cu mângâierile sale.
-Vai, vai, am auzit o voce ce aplauda ironic.
CITEȘTI
A beautiful mind / Volumul 1
Romantizm|LGBT| "Am lăsat întunericul să ne învăluie în această mantie a zăpezii. Ca totul din jurul nostru să dispară și să fim doar noi în acest neant" "Ne-am cunoscut dintr-o întâmplare de la naștere și s-a ajuns la o dragoste atât de profundă și...
