Wayett's point of view
Stam pe canapeaua din sufragerie așteptându-l pe fratele meu problematic. Trebuia să am o discuție cu el de ceva vreme, dar mereu intervenea ceva, ori ai noștrii, ori eu la facultate.
Îmi este destul de greu să-mi amintesc de aseară, că am zâmbit toată ziua ca un nebun și îmi vine să mă duc de acum să-l aștept la cafenea să vorbesc cu el. A fost prea magic încât doar gândindu-mă la buzele mele sărutându-le cu foc pe ale sale mă trec apele. Plus că avea un amestec de mentă cu tutun ce mă zăpăcea total și nu cred că mai puteam rezista mult fără să-l smotocesc.
Când am auzit ușa de la intrare, eram pregatit pentru discurs. Nu-mi venea să cred ce făcuse, dar aveam ac de cojocul lui oricum dacă nu înceta cu prostiile. Credeam că este mai matur, însă mă înșelasem.
-Salutare , Wayett, spune el așezându-se pe fotoliul de lângă canapea oftând plictisit.
-Mhm, mormăi eu. Avem ceva de vorbit, îl anunț eu.
-Ce coincidență, și eu, adaugă el. Pot să știu și eu ce naiba faci cu panarama aia blondă?
L-am privit puțin confuz apoi mi-am dres vocea privindu-l urât.
-De când te privește pe tine ce fac eu? Să-ți amintesc de faza aia cu drogurile, domnișorule O'Conner? Îi cer eu socoteală.
-Mda, plescăie enervat. Cel puțin nu îi luam limba în gură ăluia. Tu îți dai seama că e homo și are niște obiceiuri mai proaste decât ale mele? Și să-ți mai spun cu câți s-a mai culcat, asta exceptând faptul că era să ia vreo boală de la un prieten de-al său. Tipul ăla nu merită osteneala , oricât de gay ai fi și tu.
-Și mă rog, tu de ce ai mai pus paie pe foc, dacă el este așa cum este? Îl interoghez eu.
-Tu ai auzit măcar un cuvânt din ce-ți spun aici? Ridică rezolvat mâinile.
-Răspunde-mi la întrebare, Jason, că nu ești un copil din ăla ce nu înțelege! Ridic tonalitatea deja exasperat.
-Pentru că nu-l suport, deoarece mai are și un tupeu din ăla nesimțit să țină capul sus, de parcă este sfânt, când ar trebui să-l țină în pământ de rușine, îmi explică el vorbind cu precipitații de iritare. Îmi e mie rușine că face masculinitatea unui bărbat de rușine.
-Și pentru un motiv atât de prostesc de gândești să-i faci viața un calvar? Uite ce este , Jason, dacă mai aud că îi faci ceva, fie prin prieteni, cunoștințe, texte, afișe și orice îi face rău, o să ai tu de aface cu părinții și poate și cu poliția pentru că și tu ar trebui să mergi cu capul în pământ, nu mândru!
-De aia nu mai pot eu, să faci ce vrei! Se ridică vrând să plece, dar l-am prins de braț vizibil furios.
-Poate că ție nu îți pasă, dar alor noștrii da, așa că lasă dramatismele astea de prințesă și încetează să-ți mai bați joc de el pentru că ție, personal, nu ți-a făcut nimic, iar dacă vei continua, am să-ți fac eu ție viața un calvar. Ai înțeles?
-Ești redus mintal? Își retrage mâna brutal dintr-a mea, gesticulând nervos. Ce naiba!
-Eu doar te avertizez, Jason! Ridic degetul arătător privindu-l serios. Nu am de gând să te las să-mi strici planurile, clar? La ultima frază aproape că țip.
Mă privi nedumerit apoi își pune mâinile în sân și rămâne pe loc gânditor.
-Ce vrei să faci?
-Eh, asta nu te mai privește pe tine, i-am răspuns plecând spre camera mea.
-Serios? Fix acum când am senzația că ești mai diabolic ca mine?
CITEȘTI
A beautiful mind / Volumul 1
Romance|LGBT| "Am lăsat întunericul să ne învăluie în această mantie a zăpezii. Ca totul din jurul nostru să dispară și să fim doar noi în acest neant" "Ne-am cunoscut dintr-o întâmplare de la naștere și s-a ajuns la o dragoste atât de profundă și...
