Ce ușor este să-ți uiți sentimentele,
Într-o cutie îndepărtată, pe larg în mare,
Și s-o conduci pe nava uitării,
Departe în zare.
Să-mi smulgi inima din piept,
Și să o dai ca hrană,
Unui pescăruș oarecare,
Ce nu te bagă-n seamă.
Să privești apusul,
Cu briza caldă ce-ți mângâie chipul,
În culori mai arzătoare,
Ca a naibii uitare.