Treizeci și patru

5 2 0
                                    

Am spart tot ce a mai rămas, 

Oglinzi, fotografii și pe mine,

De acum nu mai am reflexie, 

Nu mai am un sine.


Ce m-a costat?

Un timp adunat, 

Sau poate o viață-ntreagă,

Scursă într-un timp limitat.


Tot ce regret sunt anii,

Și sentimentele, și poate visele,

Ca și stelele, adunate-mi erau galaxiile,

Însă tu m-ai înnoptat.

PoemisUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum