Cred că, în zile ca acestea,
Am nevoie să scriu ce doare,
Cel mai tare, inima mi-e greata,
Și nu există scăpare de apatia mea.
Încerc să respir,
Suflu după suflu,
Iar mă umplu de dor,
Și e grea suferința mea.
N-am pe a cui umăr să stau,
O lacrimă să-mpart în două,
Sau vorbe cu amar să le-ndulcesc,
Cu a cuiva glas să odihnesc.
Am încetat să caut,
Și-n negură să mă împart,
Căci nu mai scap de ea,
Noaptea e prea lungă, ziua e prea grea.
