În toate nopțile mele de singurătate,
Nu m-am avut decât pe mine,
Și zeci de gânduri care mă suprime,
Împreună cu un eu îndurerat.
Aș plânge, dar n-ar ajuta,
Și-aș urla, dar nu m-ar auzi nimeni,
Și nci nu vreau să fiu,
Furtună pe cerul senin al cuiva.
Așa că mor în mine însămi,
La infinit, din nou și din nou,
Și încerc să respir ce se mai poate,
Dar constat că fumul tristeții îmi e greu.
