Am iubit și albastrul,
Pentru că îmi amintea de ochii tăi,
Și am așteptat și ore întregi,
Ca să te văd venind la mine.
Puteam suporta și distanța dintre noi,
Să te iubesc sub tăcere,
Însă m-ai rănit atât de tare prin indiferență,
Că nimic nu m-ar mai putea aduce la tine.
Și nici nu vrei,
Căci te văd cum mă văd pe mine,
Iar asta mă taie pe dinăuntru,
Ca o lamă a iubirii.
