Unsprezece

12 4 2
                                    

Singurătatea e să crezi,

Că ai prieteni care te iubesc, 

Și că sunt acolo pentru tine, 

Cum tu ești acolo pentru ei.


Și de-ar fi să cred în oameni, 

Poate pentru a mia oară,

Tot aș sta puțin de-o parte,

Așteptând ca să îmi treacă.


Căci în viață nu ți-e nimeni,

Nici aproape și nici veșnic, 

Că o prietenie trece, 

Și se pierde-n scurte vremuri. 

PoemisUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum