În solitudinea mea dulce-amară,
N-am cunoscut nici război scurt,
Nici pace de lungă durată,
Doar fiere și venin... și picături de dorință neîmplinită.
Și, oricât aș fi încercat un armistițiu,
Nu m-au ajutat nici gândurile,
Nici inima care zburdă,
După visuri și izbânde deșarte.
Am rămas ca-ntotdeauna,
Singură și goală,
Vulnerabilă și plină de iubire,
Și n-am cui s-o dăruiesc, nici azi, nici mâine...
