Șaptezeci și șapte

2 0 0
                                    


Te-aștept de-un veac și o clipă,

Te-aștept aici la locul nost' secret,

Știu cât de înfometat și năpăstuit ți-e veacul,

Din sufletul tău de când m-ai scos.


Iată, ți-am tras și apă din fântână,

Că îți arde inima în piept,

Și glasul îți trmură de sete,

Ale iubirii vorbe ce le-ai scos.


Ești șters, o umbră și tristețe,

N-ai scop și liniște deloc,

Mi-ai dus dorul și-ai plâns în palma rece,

N-ai reușit să mă mai uiți deloc.


De ce te chinui și mă chinui și pe mine,

Oare nu știi că eu aici te-aștept,

La umbra amintirilor pribege,

La răscrucea iubirii ce a fost.

PoemisUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum