Și-a venit toamna,
Frunzele le las să-mi acopere inima,
Și vântul să-mi mângâie sufletul,
Cu ceața și cu roua.
E frig, e roșu peste tot,
E-un foc în suflet și în gând,
E dor și viuet, și e jale,
Căci totu-i arămiu în cale.
Pe căile codrilor stau frunzele covoare,
Și șoapte se aud purtate-n zare,
E așteptare și e vis,
E toamna.
