Treizeci și șase

6 3 0
                                    

Nu am înțeles nici în ultimul ceas, 

Că prima impresie este în contrast,

Cu dorința omului de-a cunoaște,

Nu cu nevoia sa de-a iubi.


Și ca un suflet naiv,

Ce am fost blestemat a bântuii lumea,

Am rămas a culege laurii inocenței mele,

Numai eu și fantomele pe care mi le-am imaginat.


Încă aștept să îmi revin în fire,

Să accept că dualitatea nu o să se disipe,

Și că fiecare joacă după cum îi cântă lăcomia,

Nu după cum ar trebui inima să îi fie.

PoemisUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum