Te-ai gândit vreodată,
Cum m-ai făcut să iubesc albastrul,
Doar pentru că îmi amintește,
De ochii tăi ce nu-i mai văd?!
Sau cum toamna,
Pare mai grea,
Doar pentru că atunci,
Tu ai plecat?!
Și ești bine,
În nopți reci,
Pe jumătate pline,
Cu fețe ce nu ai vrea să le mai vezi.
Cu o singură ea în minte,
Ce nu sunt eu și nu voi fi,
Cu stele și luna, și foc cu lemne,
Și gânduri ce se pierd în miazăzi.
