Peste toate aș trece,
Timpul de mi l-aș petrece,
Doar eu cu mine stând,
Dar gândul mi-e rece.
Nu am cu ce să-mi acopăr,
Sufletul ce zace,
Trântit la pământ,
Că-i ger și frig în casă și-n gând.
Poate mi-aș mai petrece,
Să fac un foc cu lemne,
Din amintiri frumoase și calde,
De-aș avea măcar zece.
Dar nu am și e rece,
Mă acoperă frigul,
Și nu mai pot să mă ridic,
Și adorm în gerul rece, plângând.