De dincolo de vălul incertitudinii,
Ți-ai unit degetele cu ale mele,
Căci ai știut să mă găsești,
Chiar și atunci când m-am pierdut.
Preț de-o secundă,
Mi-ai liniștit tot universul,
Iar stelele din interiorul meu,
Au explodat în supernove.
Mi-ai aliniat toate planetele,
Și mi-ai devenit Soare,
Iar crăpăturile din lumile mele,
Au dispărut vindecate de uitare.
Și toate celelalte galaxii,
Adunate laolaltă,
Nu au putut să cuprindă,
Nici măcar un gram din recunoștința mea... față de tine.
