Nouă

14 4 0
                                    

Nu am nevoie de un prinț, 

Să mă salveze de la bătălii, 

Căci toate rănile de până acum, 

Mi le-am îngrijit cu insomnii.


Săbii mi-au străpuns inima, 

Dar mi-am lipit-o la loc, 

Cu lacrimi și suspine, 

Și cu speranța că va fi bine mâine.


Armura mi-a strălucit, 

Deși afară erau nori, 

Ce acopereau un soare nedrept, 

Care nu voia să răsară pentru mine.


Și, când în final am câștigat, 

Mi-am dat seama că am fost singură, 

La fiecare start de luptă, 

Și că am învins fiecare atac... fără ajutorul nimănui.


PoemisUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum