Blue Side || YoonSeok

🐱

Când Yoongi și Hoseok se despartise din sarut, Hoseok să uita la Yoongi, nedumerit. Acum cateva minute, în brațele sale era un motan negru, și acum este un băiat atât de frumos. Yoongi să ghemuise în brațele lui Hoseok, unde incepuse să toarca, iubea căldură pe care corpul lui Hoseok o emana.
—T-Te i-iubesc. Fu primele cuvinte ale lui Yoongi, și fiind spuse în șoaptă, spera ca Hoseok să nu îl fi auzit, iar spre norocul sau, chiar asa a fost.
Iar Hoseok, nici nu știa ce să creadă, era prea absorbit de frumusețea lui Yoongi, încât, tot ce putea face în momentul acesta, este să îl stranga la pieptul sau pe Yoongi. Chiar dacă nu știa cum să reacționeze, alesese să rămână calm, și să vadă partea buna a situației în care se află.
—Yoongi? Tu esti?
Băiatul cu părul negru, își ridică capul din pieptul lui Hoseok, și își mută privirea spre el, aprobând cu o mișcare a capului.
—Dar cum de? acum câteva minute erai o pisicuta și acum esti un băiat atât de frumos.
Hoseok chiar se aștepta ca Yoongi să îi răspunda, dar lui Yoongi îi era doar frica. Îi era frica ca Hoseok sa nu îl creadă un ciudat
—Poti vorbi cu mine? Măcar poti vorbi?
Yoongi a mai aprobat o dată din cap, și se vedea foarte clar cum Yoongi încerca să spune ceva, dar parca cuvintele îi rămăsese în gât, ar fi vrut sa ii spuna atat de mullte, dar la fiecare incercare, esua. Hoseok văzând cum Yoongi încerca sa spuna ceva, îi face semn lui Yoongi să nu mai incerce, fiindcă Hoseok în momentul acela nu avea nevoie de explicații, ci doar de Yoongi, doar să îl tine în brațe pe Yoongi. Mâinile roscatului erau înfășurate în jurul băiatului cu părul negru. Strângând încet, și lipsindu-l de el. Nici nu știa dacă era bine ce face, dar asa simțea, să îl cocoloseasca cu iubire pe Yoongi.
Statusera în aceea poziție de minute bune, Yoongi în brațele lui Hoseok, iar Hoseok sprijinit de pat. Yoongi își bagase nasul în scorbitura gâtului lui Hoseok, inhalandu-i mirosul de cafea si flori de cireș.
—Chiar atât de mult iti place mirosul meu? chictele lui Hoseok umpleau camera. Nasul lui Yoongi ii gadila pielea catului, plus ca cel mic torcea si ii transmiteau mici fiori.
—D-Da, atat a trebuit să audă Hoseok, fiindcă inima lui, era deja la picioarele lui Yoongi.
Parca totul era scos din povesti, si cărțile de povești cu printese, unde prințul este tranformat în broasca, de exemplu, iar prințesa saruta broscoiul, iar acesta devine print din nou, doar ca aici, prințul saruta motanul, iar motanul se transformă intr-un prinț și mai frumos.
—Puiule, vrei sa mergem să mâncăm ceva?
—Îhî. Hoseok se ridică de pe jos, cu Yoongi în brațele sale, urmând să meargă spre bucatarie.
—Ce ai vrea să mănânci puiule?
—N-nu s-stiu, in vocea lui era o ica urma de frica, pe care Hoseok a dectectat-o numai decat.
—Puiule, nu trebuie să îți fie frica de mine, roscatul ii freaca spatele celui mic, incercand sa il faca sa se mai relaxeze. 
Ajunși un sufragerie, Hoseok îl lasă pe Yoongi pe canapea, lângă Mickey, care dormea buștean. Yoongi se uită la Mickey, și jumătate știa cum să reacționeze. Îi era frica va Mickey să nu îl recunoască și sa-l muște sau să îl latre, iar cum lui Yoongi, nu-i plac chestiile zgomotoase.
Hoseok se află în bucătărie, asteptand să fiarbă niște ramen, în timp ce căuta pe net, ce mâncau pisicile. Nu ar vrea nici să îi dea mâncare la conservă sau chestii de genu. Cât mai căuta pe diferite site-uri, dăduse peste ceva articol, cu referire la pisici si ton, atunci lui Hoseok i se aprinse cu beculet. Lasă telefonul pe masa din bucătărie, și începe să caute prin dulapuri, după Conservere de ton, pe care le cumpărase recent. Avusese odată pofta de ton, și cumpărase pe moment, dar după ce cumpărase câteva conserve de ton, dăduse peste jeleuri, și doar atât i-a trebuit, încât să lase tonul deoparte, dar tot îl cumpărase.
Yoongi se ridică de pe canapea, întrebându-se ce tot făcea roscatul, de statea atât, și își dorea să îi afle și numele.
—H-Hei. Vocea mică a lui Yoongi, i-a atras instant atenția lui Hoseok.
—Da, puiule, s-a întâmplat ceva?
—E-Eu... N-Nu stiu c-care este n-numele t-tau....
—Nu ti-am spus, nu? Cred ca am fost prea vrăjit de cât esti de adorabil, încât am uitat. Ma numesc Hoseok, Jung Hoseok, iar uneori prietenii imi mai spun și Hobi.
—T-Te pot striga s-si eu H-Hobi?
—Normal ca poti puiule, ce întrebare e asta? Puiule, iti place tonul?
—Da! un mieunat care suna fericit.
—Atunci hai să mâncăm.
Hoseok i-a făcut semn lui Yoongi spre masa, iar când Yoongi era cât pe ce să pună mâna pe scaun pentru a se așeza, Hoseok i-o i-a înainte, și îi trage scaunul lui Yoongi pentru a se așeza pe el.
Cat mâncau, Hoseok a fost tot timpul cu zambetul pe buze. După mult timp, putea manca alături de cineva, fără ca acea persoană să stea mai mereu pe telefon, sau să vorbească despre nu stiu ce haină din nu stiu ce magazin, asa cum era Kangdae, dar Yoongi, era atât de pur și de inocent, zambetul sau gumat putea lumina și cel mai negru suflet.
Yoongi obserbase schimbarea de spirit pe care o are Hoseok, și cum este cu zambetul pe buze. Iar aici, nu putea minții, deja îi adora zambetul, era unul pur, și plin de dragoste.
—Yoongi-ssi, tu câți ani ai? Hoseok incerca să găsească un subiect de conversații, în asa fel încât să afle și mai multe despre Yoongi, de exemplu, cum a ajuns la usa blocului sau, și cum de este o pisică.
—Am nouăsprezece ani. Dar tu, Hobi hyung?
—Douăzeci și cinci, stiu poate par mai bătrân, dar am și o explicație.. ideea ii fusese intrerupta de Yooongi.
—Nu pari mai bătrân, am crezut că ai douăzeci și doi, sincer. Esti foarte frumos, și ai un zâmbet asemenea aurii pe care o emani.
—M-Mersi Yoongi-ssi. D-Dar frumusețea și inocența ta le întrece pe toate. Esti atât de frumos Yoongi, încât imi este frică că atunci când trebuia să ma intorc la lucru, să nu pățești ceva.
—Dar, ce lucrezi Hobi hyung?
—Sunt medic psiholog la Spitalul Seoul, iar acum, sunt intr-un concediu de odihnă, cerut la insistențele prietenilor mei.
—Ți s-a întâmplat ceva?
—Doar am simțit cum un milion de pumnale mici, imi strapuse spatele, iar când fostul meu iubit a sărit pe mine, și m-a doborât, durerea de spate se agravase, nu cu mult, dar na.
—F-Fost i-iubit?!
—Yeah, nu a fost cine știe ce. O iubire din facultate, dar cu timpul, începuse să profite de mine, dar acum nu mai conteaza. Dar, Yoongi, tu ce esti?
—Sunt un hybrid pisică, iar mama spunea că sunt unul special, pentru ca atunci cand simt o durere foarte puternice, ma pot transforma în motan, ai doar la o iubire adevărat pot revenii la normal.
—Iubire adevărat?
—Cum ar fi cea maternă, sau, o iubire adevărată, cum am simțit cu tine. Roșeața din obrajii lui Yoongi nu trecuse neobservata de către Hoseok, și acesta simțise ceva când îl sarutase pe Yoongi. Dar nu era foarte sigur daca totul era real sau a fost doar in imaginatia sa. Putem spune ca relatiile si toate chestiile amoroase nu erau pentru el
Când terminaseră de mâncat, Hoseok strânsese masa, și îl rugase pe Yoongi să îl aștepte în sufragerie. Când bărbatul își terminase treaba, se întoarse în sufragerie, unde era așteptat de un anumit băiat cu părul negru, și un cățeluș ce dădea din codiță. Inima lui Hoseok sărise peste câteva bătăi, la cât de adorabila era imaginea din fața să. Un Yoongi, jucându-se lui Mickey, fracandu-l pe burtica, si facandu-l sa stanute, ii cauza lui Hoseok o stare ciudata, de parca avea un intreg gorcan cu gem de capsune, in gura. Ambii erau mult prea dulci pentru lumea asta.
Yoongi era prea atent în a se juca cu Mickey, încât nu îl observase pe Hoseok, care se aplepla peste spatarul canapelei, luându-l în brațe de la spate.
Hoseok era conștient că lucrurile mergeau mult prea repede, dar încerca să profite de fiecare secundă petrecută alături de iubirele lui, până să se întoarcă din nou la spital, dar, de data asta știa că, va avea sa se întoarcă acasă, pentru ca îl aștepta cineva, cineva de care se îndrăgostise foarte repede.
Mickey avea chef de joaca, după un somn de câteva ore, avea un chef enorm de joaca, și văzând un nou chip lângă el, care își înaintea mana tremurând spre el, dar stiind ca, mirosul de scortisoara era specific mirosului lui Yoongi, îi sărise în brațele băiatului cu părul negru.
Nici unul nu sesizase ca, Yoongi încă era în tricoul pe care îl purta când s-a transformat, dar fiind atât de mare, încât putea fi confundat cu o rochie de noapte, dar primul care realizase asta, fusese Hoseok.
—Puiule nu vrei sa putem ceva piciorușele alea?
—Sigur.
În momentul în care, ambii băieți, vrura să se ridice, Mickey sărise pe pieptul lui Yoongi, iar acesta căzând peste Hoseok, lovindu-i pieptul cu spatele său. Roscatul surprins de acțiune, si-a înfășurat brațele în jurul lui Yoongi, cel mai probabil din pur instinct. Statusera în poziția aceea câteva minute, minute în care Hoseok îl admira pe Yoongi, care se juca cu Mickey,stand în brațele sale.
Hoseok își întoarce capul pentru ai lasa un sărut pe obraz lui Yoongi. Văzând că Yoongi se inrosise, îl ridicase în brațe, pornind spre dormitorul bărbatului.
Îl lasă pe Yoongi pe pat, care admira camera, fiind captivat de nuanta extrem de pastelata de albastru, în care erau vopsiți pereții, cât și constrastul calm de culori care invaluiau camera, și care îti dădea au aer foarte cald și liniștitor.
Intr-un timp foarte scurt, Hoseok luasera o pereche de pantaloni scurți de trening negri, și hanoracul pe care dormea Yoongi cu câteva ore înainte. Se întorsese spre cel mic, care stătea turcește pe pat examinand camera. Hoseok se așează lângă el, pe pat, și își aseaza mâna stângă pe piciorul drept a lui Yoongi, atrăgându-i atenția asupra sa.
Îi întinde hainele spre el, iar acesta le accepta bucuros, pentru că putea fii învăluit de mirosul lui Hoseok, mai mult decât era deja. Îmbracă destul de repede hainele date de Hoseok, întorcându-se spre pat, de unde Hoseok îi urmarea fiecare miscare. Din pur instinct, îi sare în brațele lui Hoseok, și se ghemuieste pe pieptul sau. Casca de câteva ori, dându-i semn lui Hoseok ca îi este somn. Roscatul se așează mai bine pe pat, cu un Yoongi adormit în brațele sale, pune patura peste Yoongi, fiind sigur că este învelit bine, și în scurt timp, adoarmi și el, și după mulți timp, adorame din nou, cu zambetul pe buze.