Blue Side || YoonSeok

☁

Dacă ar fi ceva ce urăște Hoseok foare mult, sunt musafirii nepoftiți. Bine, este un lucru din lista interminabilă pe care o are cu lucrurile pe care le urăște. Unde s-ar încadra și alergatul prin casa, să fie întrerupt când vorbește, munca exagerată și părinții sai.
Îi ajunsese ca Yoongi a ținut-o una și buna, să se uite la Imaginary cat, o dramă scurtă dar sentimentală. Pe la mijlocul ei, Yoongi se agatase de Hoseok, plângând de parca ziua de maine nu ar mai fi existat. Îl emoționase prea mult. Și Hoseok incepuse să plângă la rândul său, dar nu la fel de tare ca Yoongi.
După ce terminaseră drama, Hoseok nu mai putea să mergă nicăieri, fără ca Yoongi să stea în permanență lipit de el, mai ales ca era și în forma sa de pisica, iar la fiecare mișcare bruscă, acesta își infigea ghearele în spatele lui Hoseok.
-Vrei ceva de mâncare? Cu greu ajunsese în bucătărie, și se gândea ca după atâta plâns, I se făcu foame, ca lui sigur îi era.
-Meow.
-Yoonie, stii ca nu vorbesc limba pisiceasca, nu inteleg ce vrei sa spui. Hoseok statu puțin pe ganduri până îi veni o idee. Uite, eu propun ceva de mâncare, și tu spui un meow pentru nu și de două ori pentru da. Ne-am inteles?
Dacă ar fi fost văzut de alți oameni, ar spune că este nebun, pentru vorbea cu o pisica, iar acea pisica îl mai și intelegea.
-Vrei~~ kimbap?
-Meow.
-Vrei~~ orez?
-Meow.
-Vrei lapte?
-Meow Meow.
-Deci lapte sa fie.
Hoseok îi pusese un bol cu lapte pe blat, aplicându-se ca Yoongi sa coboare de pe spatele său pe blat. Pisoiul incepuse sa bea laptele din micul sau bol, iar Hoseok stătea lângă el și îi mângâia spatele.
-Bea încet, - vrut hoseok sa continue, dar soneria își făcut auzită prezența.
Hoseok se ridică de lângă Yoongi, îndreptându-se spre ușa apartamentului,  având o reținere. Uitându-se pe vizor, îl observa pe Seokjin, care stătea imbufnat, uitându-se pe hol. Hoseok îi deschise ușa, poftindu-l înăuntru.
-Buna Hyung. S-a întâmplat ceva? Hoseok era destul de derutat văzându-l pe Seokjin singur, fără Namjoon alături.
-Namjoon sta peste program, și a insistat să merg acasă înaintea lui, fără să îl mai astept. Pur și simplu, nu imi place când face așa. Se descalta lângă ușa, urmând să meargă spre canapea, unde se așezase comod într-un colț. Unde e Yoongi?
-Mănâncă. Am văzut o dramă destul de trista, și acum sta numai în forma să de motan. Iar acum sta și bea niște lapte.
Micul motan își terminase bolul cu lapte, coborând cu grijă de pe blatul alb al bucătăriei, pornește usor si gingaș spre Hoseok. Chiar dacă era un pui mic, mic de tot, era foarte ușor de observat, făcând contrast perfect cu culoarea camerei. Un motănel negru intr-o camera albă. Stai, asta nu a sunat deloc frumos.
Yoongi îi observă pe Hoseok și Seokjin care stăteau pe canapea, povestind și vorbind. Iar cu mintea aia mică a lui, se gândește să îi sare lui Hoseok în spate. Pregătit pentru a-și pune planul în aplicare, își calculează traiectoria, și dând din codița sa mică, se uită atent la locul unde vrea să aterizeze.
Chiar dacă era mic, și avea nevoie de încă un obiect de mobilier pentru a ajunge pe umerii lui Hoseok, Yoongi se prinde de marginea canapelei, urmând să mai facă încă un salt pentru a ajunge pe umărul lui Hoseok.
Dar surprins a fost când l-a simțit pe Hoseok tresarind sub el. În secundă următoare, Yoongi simte cum este tras și aruncat într-un alt corp. La contactul cu corpul străin, Yoongi scapă un suspin surprins. Nu se aștepta la așa ceva.
Hoseok realiza că ființă pe care o aruncase de pe umărul sau, fusese chiar micul sau puiut. Iar acel suspin făcuse să îi cadă cerul în cap. Cum putea să își arunce puiul cu atâta brutalitatea.
Iar Seokjin, cel care i-a ținut drept loc de aterizare, era la fel se surprins că și Hoseok.
-Oh doamne, Yoongi, puiule, imi pare atât de râu. Nu am știut că ești tu. Hoseok îl luă pe Yoongi în brațe, strângându-l la pieptul sau, chinuinduse sa nu de-a frâu liber lacrimilor.
-Este in regulă Hobi. Yoongi se transformase in forma sa de om, ajungând cu picioarele de o parte de alta a corpului lui Hoseok, și cu mâinile strângând tricoul pe care cel Mare îl purta.
-Nu mi-ai spus că ai terminat de mâncat, și ti-ai mai și înfipt ghetutele alea mici in umărul meu.
-Eu credeam ca ma simțisei când ma agatasem de canapea, își in toate capul spre Seokjin, imi pare foarte rău hyung, ca am aterizat pe tine. Se scuza cel mic, in timp ca își apleacă capul.
-Este in regulă puiule, măcar nu te-ai lovit. Și nu îl mai speria pe Hobi, este destul de sperios, și poate sa reacționeze mai rău.
Yoongi se făcut mic in brațele lui Hoseok, bucurându-se de poveștile lui Seokjin. Dar musafirul nepoftit urma sa ajungă.
Ciocanitul in ușa reveni, iar de data asta, Seokjin se oferă sa deschidă ușa, când ciocaniturile deveneau destul de grasive.
-Pst.. Hoseok.. Seokjin îl frica în soapta pe Hoseok.
-Ce?
-JUNG HOSEOK! DESCHIDE! vocea lui Kangdae se făcut auzită după ușa.
-Jin, treci înapoi aici, i-al pe Yoongi și mergeți în camera. Ma descurc eu cu specimenul asta.
Seokjin aprobă din cap, luându-l pe Yoongi din brațele lui Hoseok și pornesc spre dormitorul celor doi. Hoseok îl intimpina pe Kangdae, care părea destul de nervos.
-Ce cauți aici? După tonul vocii își puteai da seama că Hoseok nu era prea multumit de vizită lui Kangdae.
-Am două chestii de discutat cu tine.
-Putem discuta, doar dacă nu faci un scandal, și nu imi ataci puiul, așa cum ai facut ultima dată.
-Cine era ăla cu care ai ieșit în oraș acum două zile? Tu chiar ai uitat ce a fost între noi? Ai uitat cât de mult ne iubeam?
-Prima dată, "ăla" are un nume, și a doua, ne iubeam? Cred ca mai mult eu am fost foaierul care a iubit în relația aia, tu tot ce făceai era sa ceri atenție numai când aveai chef, erau mereu în oraș cu prietenii tai, și nu făceai mai nimic prin casa, și imi veneai la muncă pentru a ma deranja, mereu.
-Hoseok, Hobi, Iubire, m-ai da-mi o șansă, te rog.
-Kangdae, te rog, înțelege, m-ai trădat, mi-ai trădat încrederea, te-ai jucat cu mine, m-ai înșelat de două ori, și tu tot vrei sa ma intorc la tine? Te rog, pleacă.
-Oh, deci accepți acela specimen de om, dar nu accepți pe mine.
-Dacă îl mai faci o dată specimen pe Yoongi, te bag zece mereu sub pământ.
-Acum câteva zile au venit părinții tăi sa ma vizitează. Ma întrebau de tine. Le-am spus că ti-ai făcut iubit. Și m-au felicitat că nu mai sunt cu tine. Și sa stii, a fost frumos la nunta lui Jiwoo.
-Bine că tu te-ai dus. Când m-am despărțit de tine, te-am rugat să nu mai cauti, dar tot ce faci este să te joci cu nervi mei. Te rog, pleacă și nu ma mai deranja.
Hoseok se certa de ceva timp cu Kangdae, iar Yoongi îl putea auzi foarte clar pe Hoseok cu urla, iar pielea i se făcuse de găină. Starea în brațele lui Seokjin care era sprijinit cu spatele de ușă, pentru a nu exista o altă alternativă pentru Yoongi de a scăpa din acea camera.
-Hyung, trebuie să ma duc la baie, e urgent. Se smiorcaie cel mic spre hyung-ul său.
-Ok, te poti duce, dar te întorci direct ai-. În secunda în care deschisese ușa, Yoongi reveni în forma de pisica, fugind spre sufragerie.
-IEȘI AFARĂ DIN CASA MEA! Urla Hoseok spre Kangdae care se apropia de el.
Cel cu părul negru nici nu știa ce l-a lovit, fiind atacat de micul nostru Yoongi, care se aruncase pe el cu gherutele scoase, și pregătite de atac. Față lui Kangdae prinsese o culoare roșiatică, cu multe zgârieturi mici și adânci. Dacă te puneai cu stăpânul lui Yoongi, te puneai cu el.
-I-ati mâța de pe mine, Hoseok.
Hoseok stătea cu mâinile încrucișate la piept, uitându-se cu un rânjet mic la colțul gurii, privindu-l pe Yoongi cum îi macelarea față lui Kangdae.
-Se pare că te-ai pus cu cine nu trebuie. Și se pare că l-ai atacat cu niște vorbe, în mod indirect, asa ca, nu îl pot opri.
Seokjin venii speriat în sufragerie, vanzadu-l pe Yoongi deasupra lui Kangdae, și pe Hoseok care stătea alături, privind parca amuzant.
-Nu intervi? Îl lasi pe Yoongi să facă ce vrea? Seokjin se așeza pe canapea, în spatele lui Hoseok, uitându-se parca la o comedie, o comedie macabră.
-Yoonie imi știe regulile, și printre primele sunt și musafirii nepoftiți. Iar Kangdae este unul dintre ei. Și să nu zic ca l-a jignit pe Yoongi în niște feluri nu tocmai ortodoxe.
-De ce nu ai zis așa. Seokjin se ridică și se îndreaptă spre geanta cu care venise, de unde scoase o tigaie. Una frumoasa și scumpă, perfectă pentru clatite.
-H-Hyung, de unde ai scos aia? Rsloscatul isi intreaba hyung-ul, parca terifiat.
-Am mereu una în caz de orice, de ce? Doar Jeonghan are voie să aibe o lingură de lemn după el, si eu nu am voie o tigaie? E strigator la cer.
-Ah, si dacă te mai apropii de stăpânul meu, data viitoare va fi mai rău decât azi, si vorbesc foarte serios. Yoongi se ridică de pe Kangdae, scuturandu-si mâinile de praful imaginar, si se ridică, mergem spre Hoseok, unde își aseza mâinile pe umerii săi.
Cei trei îl urmăreau pe Kangdae, care se grăbea spre ușa, ținându-se de față. Fugea mâncând pământul, fără să se uite înapoi. După ce iesise din apartament, nu se mai vedea urma de el.
-Ai zis ca te duci la baie, si te găsesc peste acel jeg de om, jucând sârba pe fața lui. Nu esti in toate mintile. Aishi, asta e baiatul meu. Seokjin ii ciufulii părul lui Yoongi, care stătea agățat de Hoseok.
-Nimeni nu îndrăznește să puna mâna, să îl jignească, si mai ales să se dea la stăpânul meu. E al meu si numai al meu. Să își caute pe alt cineva. Aceasta raza de soare e a mea.
-Of of of, fac diabet cu voi doi, sunteti atât de dulci. Cel mare dramatiza jucăuș, privind iubirea din privirea lui Hoseok.
-Hobi, stii la ce ma gandeam? Vocea lui Yoongi îi atrăsese atenția roscatului. Hai să iti luăm si tie un lanț cu un pandantiv in forma de soare, să ne completăm perfect, ca tot spui ca sunt raza ta de luna, hai să o facem oficial, raza mea de soare.
-Hoseok, adu trupa de prim ajutor, mor aici. Si uite-l din nou pe Seokjin, care cade dramatic le canapea.