Blue Side || YoonSeok

🦴

"Sunetele sirenelor de poliție, sirenelor de la ambulante, țipetele doctorilor, țipete de durere ale pacienților, suspine."
Era o oră târzie. Seokjin încă aștepta acel telefon de la Hoseok. Îi promisese ca o sa-l sune când ajungeau acasă. Trecuseră deja trei ore de când aceștia plecaseră de la casa soților Kim, iar Seokjin devenea îngrijorat. Făceai nu mai mult de treizeci de minute dea apartamentul lui Hoseok până la ei acasă. Două ore și treizeci de minute. Dacă ar stii Seokjin ca în acel interval de timp, o nenorocire se întâmplase, situația era altă.
Sunetul roților, scartaind pe asfaltul uscat, îi făcuseră pe locuitorii din apropierea, cât și pe trecători să se oprească în loc. Sunetul unul corp izbindu-se de asfalt nu era unul cel mai frumos. Fie ca era o persoană pe care o cunosti sau nu, durerea nu poate fi aceeași, dar sentimentul de regret se regăsește ca și comun.
O intersecție cât se poate de luminată, era acum plină cu echipaje de poliție, medici și o echipă de intervenție.
Când Hoseok își deschisese ochi pentru ultimele secunde, îi văzu corpul lui Yoongi la doi metri de el. Plin de răni, și o baltă de sânge ce venea dinspre capul acestuia. Hainele celui mic erau acum rupte, pline cu pete sângerii. Fața să albă, fără imperfecțiuni, avea acum câteva julituri ici colo, și de asemenea câteva răni mici care sângerează atât de tare. Zgarda sa frumoasă, acum era murdară de o nuanță maronie, iar pandantivul cu luna, era acum spart.
Hoseok nu își mai simtii partea dreaptă a corpului. Partea care avuse contact direct cu impactul dintre masina cu corpurile lor. Hoseok fusese protejat de către Yoongi. Cel mic putea să moară în orice moment. Își riscă se viața ca sa-l salveze pe Hoseok. Roscatul care acum avea hainele pătate cu sânge, multe julituri pe corp, dar și pe față, se chinuie să ajungă la puiul său, văzându-l atât de îndurerat. Își dorea să îl strângă la pieptul lui, să îl roage să se trezească și să îi sărute fruntea. Dar tot ce prea face acum, era sa întindă mâna spre el, în încercarea de al striga, și de a-l face sa se trezească.
-Y-Yoonie. Fura ultimele cuvinte ale lui Hoseok, înainte de a-și prinde cunostinta.
În jurul lui, totul era acum negru. Se auzeau sirenele mașinilor de poliție, și sirenele unor ambulanțe.
Încă de când părăsiră casa soților Kim, Yoongi simti ca ceva rău se va iîntâmpla. Iar simțul sau de pisica nu se înșela niciodată. Iar când auzi motorul unei mașini, cum se apropia extrem de rele de ei, primul sau instinc fu sa îl protejeze pe Hoseok.
O echipă de medici îl consulta pe Hoseok, fiind observat ca a fi continent înainte ca un medic sa coboare din ambulanță. Pe când o altă echipă de medici, urcau targa pe care stătea Yoongi, intr-o ambulanță, gata sa plece spre spital. Sângerarea putea sa se agraveze. Iar de la asta se putea ajunge la hemoragie. Și nimeni nu își dorea asta în acel moment.
Echipa de poliție interoga câțiva martori, pe vinovatul și posesorul mașinii. Se pare că șoferul era beat, iar frâne la masina nu avea. Cineva cel mai probabil i le fi tăiat, în încercarea de a se răzbună pe el, dar nu știa că după intenția asta, se vor ajunge la victime colaterale.
-J-Jin, cred ca ar trebui să vi puțin. Namjoon îl chema pe Seokjin, care stătea în bucătărie, fiind atent la telefon, în speranța ca Hoseok îl va suna, spunând că au ajuns acasă cu bine.
Taehyung și Jungkook rămăseseră peste noapte la Namjoon și Seokjin, urmând să plece a două zi după locul dejun.
Seokjin ajunse lângă Namjoon, în sufrageria, așezându-se pe canapea, lângă acesta, uitându-se atent la știrea ce se difuza.
'-(...) în urma cu câteva minute, un accident a avut loc în cartierul GeumCheon. Un sobor urcat la volan beat, a izbit din plin două persoane de pe trecerea de pieton. Victimele sunt transportate către spital in acest moment. Victimele sunt doi bărbați de nouăsprezece respectiv douăzeci și cinci de ani, care locuiau în cartierul GeumCheon. (...) '
Seokjin simțea cu cerul îi pica în cap. Accident în cartierul unde locuiau Hoseok și Yoongi, victime de nouăsprezece ai douăzeci și cinci de ani. Hoseok care nu îl suna. Totul se leaga acum.
-Oh doamne. Își puse mâna la gura, ne venindu-i sa creadă. Victime prinse în accident erau chiar prietenii lui.
-Jin? Jin, iubire. Ce s-a întâmplat? Namjoon se panică când vezi se că din ochii lui Seokjin începuse să curga lacrimi.
-Victimele... Sunt Hoseok și Yoongi. În acel moment, lacrimile începuse să îi curga fără încetare.
-Nu era cum să fie ei. Namjoon își așeza mâna pe spatele lui Seokjin începand să îl mângâie.
-Hoseok nu m-a sunat de apropiate trei ore, și stii foarte bine ca m-a suna mereu când ajunge acasă. Victime de nouăsprezece și douăzeci și cinci de ani. Sunt clar Hovi și Yoongi. Era ora când ar ajunge cei doi dacă ar lua pe jos de aici. Și îl cunosc foarte bine pe Hoseok, și tu la fel.
Namjoon vroia să mai spună ceva, dar telefonul sau îi întrerupse intenția de a-și spune argumentul.
Hoseok intrase în operație, având răni destul de grave pe piciorul drept. Când ajunsese la spital, devenise din nou conștient, dar nu pentru mult timp. Lângă targa lui era unul dintre colegii săi. Inseong era bun prieten cu Hoseok. Și îl durea să îl vadă pe acea targa, unde cearceaful alb era pătat acum de sânge.
Era dureros pentru toti să îl vadă pe Hoseok pe o targa, nu lângă ea, cum obișnuia să fie.
-I-Inseong... Roscatul își ridică mâna stângă, pentru ai atinge mâna colegului sau.
-Hobi, nu te obosi, vorbim după. Incearca acesta să îl facă pe Hoseok să se calmeze.
-Y-Yoongi... Unde este?
-A ajuns mai devreme. A intrat deja în sala de operații. Totul o sa fie bine Hobi, o sa vezi.
Din ochii roscatului mai văzută câteva lacrimi, înainte de a deveni inconștient, din nou.
Yoongi de asemenea, era în pe rație, suferind răni grave pe întreg corpul. În soecial în zona capului și a membrelor superioare. Medicilor le era frica ca Yoongi sa nu facă sau sa nu fi făcut hemoragie. Sângerarea devenea din ce în ce mai tare, și devenea un motiv de îngrijorare pentru toată lumea.
Acesta își pierduse conștiința încă din momentul impactului. Când fusese aruncat în aer, se simțise atât de usor, nici nu mai simțise contactul cu asfaltul tare și rece, unde a zăcut câteva minute bune. În momentul acela, faptul că ar fi descoperit, că este hybrid, avea interesul minim. Yoongi putea sa nu se mai trezească, iar faptul că se putea afla că este un hybrid era mic copil, și nu se comoara cu situația în sine.
Inseong îl sunase pe Namjoon, chemându-l de urgență la spital. Simțea cum toată presiunea se apasă pe corpul lui. Se ocupă de operația lui Hoseok, iar colegii lui de cea a lui Yoongi.
Simțea un sentiment de regret și de durere văzându-și superiorul stând în fața lui, pe masa de operație, și cu masca de oxigen pe față. Nu își dorise niciodată sa îl vadă așa. Hoseok era un om puternic, făcuse față la toate, iar acum se află aici. Nimeni din personalul spitalului nu îl auzise sa se plângă, în afara de prietenii sau. Avusese cea mai lungă tura, care ținuse și săptămânile, și nu s-a plâns.
Namjoon intrase în spital cu o grabă de neimaginat. Se oprise la recepție, unde începuse să le întrebe pe fetele de la recepție unde este Jung Hoseok și Jung Yoongi. Și se albise la față când auzi ca cei doi erau acum în sala de operații. Se așează pe unul din scaunele din sala de așteptare. Isi puse coatele pe genunchi și capul în palme. Lăsând un oftat lung să îi scape. Imaginea unul Hoseok pe o targa, nu era cea mai frumos primită. Plecaseră de la ei de acasă, și imediat văd știrea cu accidentul. Dintre toate zilele posibile și toti oamenii posibili, de ce tocmai cei doi să plătească așa ceva?
În una dintre sălile de operație, un suflat ieși din corpul unei victime. Sufletul lui Yoongi, îi părăsi corpul. Se uita panicat în jur. Se vedea pe el, pe acea masa de operații. Luptând pentru viata să. Îi privea atent pe medici cum încercau să îl salveze.
Acesta părăsi acea sala, începând să se e plimbe prin holurile spitalului. Dacă el era în operație, atunci și Hoseok trebuie să fie. Încet, începuse să îi caute salonul sau sala unde avea operația. Mergea pe hol, si se uita în fiecare sala pe care o vedea. Dar în nici nu era nu era Hoseok.
Mergând pe hol, îl vede pe Inseong, colegul lui Hoseok, ieșind dintr-o cameră cu ușile de sticlă mată. Personal, Yoongi apucase sa se cunoască cu Inseong. Unde era Inseong, trebuia să fie si Hoseok. Yoongi intra în sala de unde ieșise Inseong, si înainta încet. Un grup de oameni îmbrăcați în albastru înconjurau o persoană. Cu cât se apropia, cu atât vedea cine era persoană de pe masa de operații. Hoseok. Îl văzuse pe Hoseok, iar imaginea din fața lui îi provoca un șoc, speriindu-se foarte tare, ajungând să se împiedice, în încercarea de a se dă înapoi.
Când genunchi îi ajunseseră sub bărbie, atunci observa în ce era îmbrăcat. O pereche de pantaloni albi, și o bluza albă. Puteau spune că este o pijama de spital.
Se ridică, își acumula curajul și se ridică pentru a se apropia de Hoseok. Anestezicul pe care îl primise era unul puternic. Yoongi îi privi ochii promisiunea, care acum erau închiși, acoperiți de pleoape. Se apleacă peste el, pentru a-i lăsa un sărit pe buze. Fiind în formă de suflat umblător, îi dădu mai mult curaj.
Părăsind salata se operații, începuse din nou sa se plimbe prin spital. Vedea persoane pe care nu le mai văzuse niciodată. Primea cum medici alergau pe coridoare, auzea strigăte, vedea oamenii cum urlau și plângeau.
Se oprise în fața unei usi simple, lângă care avea o tăbliță mice pe care scrie 'Dr. Jung'. Era biroul lui Hoseok. Ciocane înainte de a intra, chiar dacă știa că nimeni nu îl aude, nu putea fi nesimtit acum. Și intrase în birou. Totul era aranjat frumos, ordonat. Pe birou erau suporturi cu pixuri de toate culorile, memo pad-uri de toate culorile. Iar lui Yoongi îi atrase atenția o ramă mică de pe biroul aceștia. Era o poza cu el, cu Yoongi, care era făcut pe la botic cu crema de vanilie, asta în ziua când încercase sa faca tarte cu fructe împreună. Lui Yoongi îi venea sa plângă.
Când operația lui Hoseok se sfârși, acesta fusese mutat intr-un salon. Operația de curse se bine, doar ca încă era inconștient. Namjoon primi vestea ca prietenul său ieșise din operație, și ca aceasta de curse se bine. Hoseok avea un bandaj în jurul capului, iar piciorul drept îi era băgat în gips. Aceată nu fusese grevă rănit, pentru ca Yoongi îl protejase.
Yoongi încă nu ieșise din operație, fiind una mult mai dificilă decât a lui Hoseok. Iar asta dându-i sufletului său timp pentru a-l supraveghea pe Hoseok.
Când vru sa se apropie de el, își vedea mâna cum dispare. Și aude un mieunat în spatele sau. Speriat, își întoarce capul pentru a vedea sursa sunetului. Era o pisică albă care se uita cu ochi supărați la el. Îi observa zgarda. Era motanul Yoongi. Dar ce caută el aici?
-Ce faci tu aici?
-Asta aș vrea și eu sa te întreb. Tu trebuia să fi în corpul tău. Trebuie să îi ajuți pe medici să te salveze. O să stau eu cu Hobi.
-Stau ca nu mai inteleg.
-Corpul tău a rămas fără suflet. Uită-te la mâna ta, dispare, asta inseamna ca și inima ta va ceva curând dacă nu te întorci. O să mă întorc și eu imediat după ce o să ieși din operație. Te rog, nu fă asta greu și pentru noi. Stii ca dacă Hoseok ne pierde acum, se va blestema pe viață, pentru ca nu ne-a putut proteja.
-Bine, mă întorc, dar te rog, ai grija de el.
Yoongi porni înapoi spre sala de operații, unde corpului zăcea acolo de mai bine de câteva ore. Medicii deveneau extrem de îngrijorați în privința asta.
-O fac doar de dragul lui Hoseok. Sufletul lui Yoongi intră înapoi în corp. Simțindu-se foarte greu și obosit.
După câteva ore, Hoseok se trezi, deranjat fiind de lumile orbitoare din salon. Lângă el erau Inseong și Namjoon care îl supravegheau, iar spiritul de pisici lui Yoongi care îi dormea pe piept. Roșcatul deschide încet ochii, începând sa se uita în jurul sau.
-Yoongi? Acela fusese primul curând pe care Hoseok se scoate pe gură, în primul moment în care se trezi.
Hoseok ii simti sărutul lui Yoongi și si-ar fi dorit ca acel sărut sa îl primească înainte de a fi inconștient.