Blue Side || YoonSeok

🐢

Hoseok nu știa cum sa facă și ce să facă. Maine trebuia să se întoarcă la spital, și nu avea cu cine să îl lase pe Yoongi, dar nici singur nu vroia să îl lase.
Chiar dacă Yoongi i-a demonstrat lui Hoseok de câteva ori ca poate sta singur câteva ore, asta nu-l ajuta mai deloc pe Hoseok, fiindcă acesta poate ajunge la a asta la spital și doua-trei săptămâni, și de aceea, Hoseok este mai mult decât agitat.
Roscatul nici nu își dorea să afle cineva de al sau hybrid, dar nici să îl lase singur. Îl sunase o data pe Namjoon, pentru a-i cere un sfat, iar al nostru roșcat nu știa dacă să îl urmeze, sau să se i-a după ideile ciudate ale lui Taehyung, fiindcă îl sunase și pe acesta.
Namjoon l-a sfătuit să îl i-a cu el la spital, iar Hoseok nu era destul de sigur dacă este buna ideea, dar nici a lui Taehyung nu era prea strălucită, să stea cu el la telefon, până se întoarce acasă.
Tot ce putea face Hoseok în acest moment este să stea pe canapea, cu un Yoongi dormind cu capul pe picioarele sale, iar mana roscatului se află în părul lui Yoongi, care torcea dulce. Lui Hoseok ii luase ceva sa se obisnuiasca cu torsul sau, fiind unul dulce si foarte incet. Uitându-se la el, Hoseok decide să se i-a după sfatul lui Namjoon, și să îl i-a cu el la spital, nu era cea mai în regulă alegere, dar nici să îl lase singur nu vrea, dar nici la telefon nu își dorea să stea toată ziua.
-Yoongi, puiule, nu mai bine mergem in camera? Să dormim pe ceva mai moale?
-Mmmm. Dacă ma iei și în brațe. Vocea lui Yoongi era ușor ragusita, și suna atât de bine.
-Desigur, pisic răsfățat. Și mâine, vrei sa vii cu Hoseokie la spital?
-SPITAL?! D-DE C-CE?! V-vrei să ma a-abandonezi acolo? Hoseok simte cum ceru ii pictase în cap, când văzu micile picături de apă, care cădeau în ochiisori albaștri ai motănașului.
-Yoongi, puiule, ce-ti venii de zici așa ceva? Iti repet, ca de fiecare dată când spui o prostie de genul, nici când voi fi cu pistolul la cât, nu voi renunta la tine. De când te-am găsit, chiar și în formă animalica, ai intrat fără să vrei, în sufletul meu, dar ai pierdut cheia, esti cum meu motan, nu aș face așa ceva, niciodată, te iubesc foarte mult pisicuță răsfățată.
-Și e-eu te iubesc Hoseokie. Brațele lui mici și subțiri ale lui Yoongi, s-au înfășurat în jurul gâtului lui Hoseok, care își pusese mâinile pe talia acestuia, pregătit să-l diricel și să plece în dormitor, fiind amândoi obosiți.
-Yoonie, ma gandeam, maine Hoseokie se întoarce la lucru, ai vrea să vi și să stai cu Hoseokie?
-Esti sigur că vrei sa vin cu tine? Adică, pot sta și singur.
-Puiule, stiu ca esti in stare să stai și singur, dar sunt momente în care ajung să stau și doua-trei săptămâni la spital, fără să vin acasa.
-Dar nu voi fi o povară? Să ma ai pe cap de dimineata pana seara?
-Ce discutam noi înainte? O să vezi ca totul va fi bine, ai întrecere în mine. Acum, hai să dormim, maine ne trezim devreme. Nopate buna pisic mic.
-Noapte buna, Hoseokie.
Yoongi să ghemuise lângă Hoseok, care își înfășurase brațele în jurul hybridului. Hoseok își bagase nasul în părul negru al lui Yoongi, inhalandu-i mirosul natural, de lapte si miere.
Putem spune că, lui Hoseok îi lipseau mai deloc diminețile în care se trezea la cinci, pentru a ajunge destul de devreme la spital. Acum având un puiut, de care trebuie să aibe grija, si să îi ofere toată atenția lui, și să îl rasfete, care acum dormea în brațele sale, trebuia să ajungă și să stinga alarmă.
Se pare că pe timpul nopții, Hoseok ajunsese pe partea lui Yoongi, și Yoongi pe partea lui Hoseok.
-Închide chestia aia, sau zboară pe geam.
-Dar nu ajung. Scuze puiule.
Când Hoseok se pregatea să îi sărute fruntea, Yoongi își întoarce capul, spre sursă zgomotului care îi deranja se somnul. Apucă telefonul, și imi aruncă pe scaunul Biroului, urmând să se întoarcă înapoi în brațele lui Hoseok.
-Puiule, trebuie să ne trezim, tu mai poti dormi, cât ma duc să fac micul dejun. Bine?
-Mbine. Yoongi s-a mai pisicit un pic pe lângă Hoseok, înainte să îi de-a drumul.
După ce s-a ridicat din pat, Hoseok s-a asigurat că Yoongi este învelit bine, chiar dacă arată că un burito. (IoanaMoonchild, you Know)
Cât pregătea micul dejun, care constă într-o simplă omletă, alături de niște bacon, iar langa acestea, se aflau și niște prăjituri cu lapte și miere, special făcute pentru Yoongi.
Ajuns înapoi în camera, alături de tava cu mâncare, îl găsește pe Yoongi, care se uita pe telefonul lui Hoseok, și doar mirosul mâncării, îl făcuse să își i-a privirea din telefonul.
-H-Hobi, nu e-este ceea ce p-pare.
-Nu am zis nimic, puiule, chiar nu vreau sa crezi ca ascund ceva, esti puiul meu, ai tot dreptul să stai pe telefonul meu, doar să nu umbli la alarme. Acum, mănâncă puiule, eu trebuie să merg la baie.
-Deja m-ai cucerit cu mirosul. Yoongi deja se apucase să mănânce din prajitura.
Hoseok părăsește camera, ducându-se la baie, unde își făcuse un dus rece, spalase pe dinți, sau mai pe scurt, rutina de dimineață. Când ieșise din baie, Hoseok erau doar într-un prosop în jurul taliei, și cu un alt prosop, care își ștergea parul. Privirea lui Yoongi se ridică din tava cu mâncare, și când îl vede pe Hoseok, rămâne stână de piatră, iar falcutele îi erau pufoase, din cauza mâncării pe care nu o mai apucase să o mestece. Lui Hoseok i se părea extrem de adorabil, apropiindu-se se Yoongi, și îi lăsase pe ambi obraji, câte un mic sărut.
Roscatul scoate din după, clasică uniformă pe care o purta destul de des la spital, și nu este haine pe Yoongi, care constă în blugi simpli, un hanorac oversize, albastru deschis, și o pălărie de boschet. Pentru ca Yoongi să își ascundă, atât urechile, cât și coada. Yoongi acceptase haine fără ezitare. Chiar dacă Hoseok îi cumpărase și lui haine, preferă să le partea pe ale lui Hoseok, fiindcă, spune el, se simte confortabil și protejat, și cine este Hoseok să îi inteeizca să nu-i mai poarte hainele.
În drum spre spital, Yoongi atipise pe autobuz, și cum aceștia trebuia să i-a un autobuz dintr-un capăt și să coboare la celălalt capăt, Hoseok l-a lăsat pe Yoongi să mai doarmă putin. De când îl are pe Yoongi, Hoseok s-a obișnuit să orele neregulate de somn, ceea ce i-a stricat programul de somn, și cum Yoongi, în noaptea precedentă, începuse să viseze urat, și tot dădea din mâini și din picioare, Hoseok trebuise să stea treaz pentru a avea grijă de el.
Când autobuzul atentionase ultima stație, Hoseok îl trezește cu grijă pe Yoongi, care se uita cu ochișori mici spre Hoseok, și coborasera din autobuz. Yoongi își muriseră ochii, și se uita in jur, fiind un loc cu totul nou pentru el. Hoseok si-a impleticit mâna cu a lui Yoongi, și au pornit spre spital. Din când în când, Hoseok se mai uita cu coada ochiului la Yoongi, care era fascinat de peisaj.
Ajunși la spital, Hoseok își trece cardul de acces pentru a trece, și mai repeta odată procedura, pentru al lasa și pe Yoongi să intre. Urmând să pornească împreună spre biroul roscatului.
-Tu aici lucrezi și stai mereu?
-Da, s-a întâmplat ceva puiule?
-Este totul atât de alb, și ma simt ciudat.
-Nu ai de ce să te simti ciudat puiule, sunt cu tine, și azi voi avea, sper, doar programări, nu și ședințe dintr-acela oribile, la care iti vine să dormi.
Hoseok il trage mai aproape pe Yoongi, și îl lasă un sărut pe frunte. Dar, ce nu știau ai noștri băieți, este ca, Yunhui, una dintre asistentele spitalului, îi urmărisera pe cei doi, încă de când intraseră un spital. I se paruse ceva ciudat la Yoongi încă de prima dată când intrase în spital, plus ca, intrase cu cardul de acces al lui Hoseok, ceva ce nu este tocmai ok.
Intrati în cabinet, Hoseok își lasă ghiozdanul pe canapea, urmând să se așeze la birou. Își mutăse privirea spre Yoongi, care se plimba prin cabinet și privea cu atenție fiecare lucru din camera. Roscatul se ridică, și se apropie de micul hybrid, își înfășură brațele în jurul taliei sale, și își lăsase capul pe umărul sau.
-Aici esti tu cu Mickey?
-Da, am facut poza în prima zi când la&am luat.
-Sunteti foarte draguti, amândoi. Sunteti ca doi pufuleți. (Am ceva de zic la orice și oricine, pufulete, din cauza ca, asa îl alint pe cainele meu, și mi-a intrat în fir)
-Stii ce este și mai dragut? Tu esti mai dragut, esti așa mic și dulce.
Hoseok l-a luat în brațe pe Yoongi, care îsi bagase capul în pieptul lui Hoseok, inhalandu-i parfumul bărbătesc, unic. Roscarul s-a așezat pe scaunul biroului, cu micul hybrid în brațele sale.
Roscarul fusese chemat de urgență la un din pacienții sai, și cauta orice metodă, prin al face pe Yoongi să stea în cabinet, și să nu părăsească camera.
-Puiule, voi fi la cateva etaje, voi merge să vedem ce s-a întâmplat, și ma intorc, nu te-as lasa niciodată singur. Dacă vrei, iti dau telefonul meu sa te joci pe el, sau orice altceva, doar, să nu pleci de aici.
-Ma pot juca pe telefon tau?
-Desigur puiule. Hoseok întinde mâna spre birou, de unde își i-a telefonul, și il înmânează lui Yoongi, care îl accepta fericit, și pleacă spre canapea. Dacă iti este frig, în sertarul de lângă canapea, este o latură, este mare și pufoasa, și încă ceva, te rog, nu părăsi cabinetul, o să încui ușa, ca să fiu sigur că nimeni nu imi deranjează puiul.
-Nu cred ca este necesar să o încui, voi fi bine.
-Sigur? Sigur, sigur?
-Daaah, acum du-te, ma gasesti tot aici.
Hoseok îi lasa încă un sărut pe frunte lui Yoongi, își i-a halatul medical, și pleacă spre salonul pacientului sau.
Hoseok alergare până la liftul personalului medical, și văzând că acesta este la alt etaj, și dura destul de mult pana va ajunge la etajul la care este Hoseok, acesta decide să o i-a pe scări. Chiar dacă era să se împiedice de cetățeni ori, asta nu îl împiedica să nu ajungă la pacientul problema.
Hoseok alerga pe scări într-o viteza foarte mare, și ceea ce nu știa Hoseok, este ca, femeia de serviciu uitase să pună semnul de 'atenție, tocmai curățat', fiindcă scările erau proaspăt spălate. Și într-un moment de neatenție, Hoseok calcare foarte prost, ajungand să alunece pe acele scări. Iar în secundă următoare, roscatul se rostogolise pe scări, ajungând să se lovească foarte zdravăn de perete. Ajungând să rămână inconștient lângă perete și scări.
Trecusera deja cateva ore, iar Yoongi începea să se ingrijoreze, Hoseok intarzia destul de mult, și nu știa nimic despre Hoseok în acel moment. Decide să își i-a inima în dinți, și să pornească în căutarea lui Hoseok. Chiar dacă îi promisese ca nu va avea să iasă din cabinet, nu mai putea să stea acolo, și să nu stie ce s-a întâmplat cu persoana care i-a salvat viața, i-a oferit un cămin și i-a oferit iubirea să.
De când ieșise pe hol, se gândise ca poate a luat liftul sau ceva, și văzând că, liftul era la alt etaj, aceeași chestie pe care i s-a întâmplat și lui Hoseok. Hybridul plecase de lângă de lift, și pornise în căutarea scărilor, și când le găsise, simțise cum inima i se oprește în loc, și cerul îi pictase în cap.
Hoseok, stând întins, și inconștient, pe jos, lângă un perete. Yoongi urcase scările pentru a ajunge la Hoseok, în timp ce striga după ajutor, fiind foarte panicat, iar toate emoțiile i se citeau foarte ușor din voce.
Lângă el veniseră, niște asistente, cât și, surprinzător, Namjoon, care era la fel de uimit ca și restul persoanelor, din jurul lui Hoseok.
Hoseok fusese mutat într-un salon separat, pentru a-i fi pusa o perfuzie. Se pare că afuseseno cădere de calciu, dar din cauza acelor scări afurise, ajunsese inconștient. Yoongi a stat lângă el și a așteptat până în ziua în care, Hoseok, se trezise. Fericire mai mare, decât fericirea pe care a simtit-o Yoongi, în momentul în care a simțit că Hoseok isi miscase mana, și când cel numit își deschise ochii, și Yoongi îi scrise în brațe, si îi lasase săruturi pe toată fața.