Blue Side || YoonSeok

🐑

Suspinele lui Yoongi se auzeau tot mai tare, și îi făcea inima lui Hoseok să bată în agonie. Îl durea, îl durea inima auzi nu-si puiul plângând. Vroia să se ducă la el, să îl strângă în brațe și să îi spună că îi pare rau, dar trebuia să îi arate cine e seful aici.
-Hoseok-ah! Strigătul îndurerat al lui Yoongi se auzea foarte tare și clar.
'Hai Hoseok, nu ceda acum.' își spunea Hoseok în minte.
Stăteau despărțit deja de câteva ore, afara incepuse să se întunece, și în curând va fi ora de somn a lui Yoongi. Asta după ce își revenise la programul său normal se somn.
La ce nu se aștepta Hoseok, era să îl treacă la baie, iar chestia asta nu o poate amâna. Sanse să se întâlnească pe hol scu Yoongi nu erau mari, stiind că cel mic intrase în dormitor lor. Și parca își dorise să nu părăsească camera în acel moment. Când închise ușa în urma să, cât de încet putu, pentru a nu-l deranja pe Yoongi, și pentru al speria în general. Plânsul lui Yoongi se auzea și mai tare, fiind acum în fața ușii dormitorului. Își așează mâna pe ușa, urmând să își sprijine fruntea de aceasta.
Simțea cum lacrimile se strâng în spate ochilor, vroiau să iasă, să își arate suferință alături de cel mic, dar nu putea, trebuia să rămână tare-. Și Hoseok nu mai face ce îi indică capul, în momentul asta face doar ce îi indică inima.
Ciocana de câteva ori la ușa închisă din fața sa. Simțea cum îi trenura genunchi, mâinile, trebuia ușor, dar dureros în același timp.
-Yoongi-ya, deschide ușa, te rog. Vocea îi era și ea tremurândă, sentimentele din voce se simțeau ușor.
Mici zgomote se auzeau din spatele ușii, că mai apoi ușa din fața sa să fie deschisă. Alături de ușa deschisă, se ivește și un Yoongi plâns, obosit, și cu o față tristă. Vazandu-l pe Hoseok, se grăbește pentru a-și înfășura mâinile în jurul său. Strângându-l în brațe. Mănuțele sale mici, îi strângeau în pumni tricoul celui mare, față îi era îngropată în pieptul acestuia, udandu-i tricoul cu lacrimi.
-Imi pare foarte său pentru ce am spus. Imi pare foarte rău că am comentat. Imi pare foarte rău pentru tot. Te rog, nu ma părăsi. Cu atât vorbea mai mult, cu atât vocea îi trenura mai tare.
-Nu o să te părăsesc puiule, shhh, liniștește-te. Mie imi pare rău pentru tot ce am spus și pentru cum am reacționat. Chiar dacă eram conștient de ceea ce încercai să faci, nu m-am controlat și am acționat fără rațiune.
Hoseok îl strângă pe cel mic în brațe la rândul său, o mână îi era pe spatele său, și cealaltă îi era în spatele capului, ce îl mai mângâia din când în când, în încercarea de al liniști.
Hoseok uitase de motivul pentru care ieșise din camera, fiind atent acum la pisoiul din brațele sale, care încă mai plângea. Intră împreună cu cel mic în camera, așezându-l pe pat.
-Te rog luna mea, nu mai plânge. Mi se rupe sufletul în mine când te vad plângând.
Gesturi mici și vorbe dulci, cu asta încerca Hoseok pe Yoongi să se oprească din plâns.
După ce reuși să îl calmeze pe cel mic, au ajuns amândoi să stea intinsi pe spate, uitându-se la tavan, spunându-si nimicuri dulciuri. Cu încetul, Hoseok se ridică de la locul lui, urcându-se peste Yoongi, așezându-se între coapsele sale. O mână i se strecura ușor sub tricoul mare și alb.
-H-Hobi, te r-rog, nu. Yoongi nu își dorea să se întâmple atât de repede, mai ales în circumstanțele astea.
-Stai calm puiule, nu facem nimic, vreau doar să vad ceva.
Hoseok îi îndepărta ușor tricoului celui mic, uitându-se la corpul său alb că laptele. Era slab și firav. Dacă ai pune mâna pe el și ai strânge ușor, ai putea avea senzație că se rupe în mâna ta.
Se apleca peste el, începând să îi sarute gatul celui mic. Iar atunci simti cât de sensibila îi era pielea defapt. În urma săriturilor lui Hoseok, pe gatul lui Yoongi apăru niște urme roz, care se îndreptau foarte repede spre roșu. Speriat de ceea ce vedea, Hoseok se ridică din gâtul lui Yoongi, pentru a privi ceea ce făcuse.
Yoongi își dăduse seama din ce motiv se ridicase Hoseok brusc.
-E în regulă, o să treacă repede. Îl liniști cel mic, că pe urma să își Infasoare mâinile în jurul gâtului celui mare.
Roscatul se calma puțin, dar totuși avea o reținere. Dar își continuă acțiunea, continua să îi lase săruturi pe gât și pe piept, reușind să scoată de la Yoongi niște gemete mici și înfundate.
Dar nu asta era intenția lui, și nu avea de gând să se culce cu el. Nu dorea să îi răpească inocenta în asemenea mod, mai devreme statusera certați câteva ore, și acum să se culce împreună? Nici în ruptul capului, asta fiind valabil pentru amândoi.
Yoongi își dorea ceva unic, iar Hoseok își dorea să isi rasfete puiul când o vor face prima dată.
Un căscat îl atentiona pe Hoseok că ar trebui să se oprească. Acel căscat provenit de la Yoongi, care mai avea puțin și dormea acolo. Așa ce roscatul îi lasa un ultima sărut, și încă unul pe obraz. Își scoase și el tricoul, așezându-se lângă Yoongi, care abia astepta că Hoseok să se întindă, pentru al folosi drept perna. Care, sincer, era mai confortabil decât o perna adevărată. Fie că era în formă de pisica, sau în forma sa umană, Yoongi îl va alege mereu pe Hoseok că loc de dormit.
Intins pe spate, Hoseok îl trase pe Yoongi mai aproape de el, știa cât îi place lui Yoongi sa doarmă cu capul pe pieptul sau, așa că, cine era el sa îi răpească aceasta dorință?
O dată cu stingerea lămpii de pe noptiera, Yoongi era de mult în lumea viselor, doar că astepta la poarta acelei lumi, că și Hoseok sa apara, pentru a intra împreună. Acolo era un loc ferit de lume, și de toate relele ce veneau la pachet cu realitatea.
Următoarea dimineața era una dintre acele dimineti senine, unde nu era pic de urma de nor. Iar în apartamentul celor doi, îi putem găsi dormind îmbrățișați, cu picioarele împletite, iar Yoongi făcut ghem în pieptul lui Hoseok, care îl înfășura cu brațele sale, pentru ai tine drept adăpost.
Razele soarelui treceau prin geamul frumos luminat, și nu o sa incepem că în poveștile cu prințese, pe care Yoongi le asculta mereu cu atenție când mama lui i le citea.
Hoseok fi primul trezit, fiind deranjat de lumină soarelui, și de nevoia urgență de a merge la baie. Când își deschide ochii, și se obișnui cu lumina din camera, acesta îl privi prima dată pe Yoongi care dormea frumos în brațele lui. Parca nu îl lasa sufletul sa-l deranjeze din somnul sau profund, doar pentru că avea el novoie la baie. După seara anterioară, Yoongi abia nevoie de cât mai multă odihnă, fiindcă își consumase toată energia aseara, plângând si strigând după Hoseok.
Si se pare că, cu greu, cel mare reuși să se ridice din pat, fără să îl trezească pe Yoongi.
Dar când dorea să se ridice din pat, sjmte două brațe mici ce se înfășoară în jurul său. Strangandu-l ușor, și lăsându-i un sărit scurt pe spate. Cel mare se întoarce spre Yoongi, unde îi lasa și acesta un sărit scurt, doar ca pe obraz.
Prima oprire era la baie, si pe urma la bucatarie, dar nu înainte de a-i lăsat un satiră pe frunte celui mic. Dacă nu ajungea la baie în următoarele cinci minute, simțea că va exploda că un balon plin cu apă.
Chiar dacă se simțea bine că a putut avea un moment cât se poate de intim cu Yoongi, chiar dacă acțiune petrecute înainte, nu erau cele mai frumoase, îi va rămâne recunoscător pentru încrederea pe care o are în el. Se aștepta să tipe la el, să îl lovească si să îl înjure, dar tot ce făcuse a fost să îl lase și să îl îndemne, asta până când i se făcuse somn celui mic.
Când ajunse în sufragerie, locația de dinainte bucătăriei, porni televizorul, și se conectase cu telefonul, pentru a pune puțină operă, să îi facă ziua mai bună, așa de dimineata. Pusese "Fruhlingsstimmen" de Kathleen Battle. Îi plăcea mult piesă. Iti dădea un sentiment de mândrie și victorie. Sau poate că Hoseok apucase să se uite la The Penthouse: War in life, și i-a atras aceasta piesă atenție. Încă nu știm.
Avea de gând să îi facă lui Yoongi un mic dejun special, care constă în două sandwich-uri cu paine prăjită, niște ouă ochi, alături de niște bacon, și la final, un pahar de lapte rece. Ar fi pus niste suc natural de portocale, merge mai bine laptele de dimineata, nu pentru că Yoongi a mâncat toate citricele din casa în urma cu câteva zile, și nu avusese când să se ducă da cumpere altele.
Totuși, rămăsese blocat la o parte, oare Yoongi s-a trezit cât nu a fost el în camera? Pentru că dacă nu, va fi destul de greu s-a trezească. Ridică tava de pe masa, și porni spre dormitorul lor. Deschise ușa fi grija, priveliștea din camera îl făcea să le mulțimeasca zeilor.
Un Yoongi fără tricou, stând în șezut, uitându-se pe geam, părul ciufulit arăta și mai pufos în lumina soarelui, obrajii pufoși, de la plânsul de seara trecută, iar gâtul și pieptul, îi erau acoperite de urme roșii și rozalii.
Intra în camera, și lasa tava pe noptiera lui Yoongi, așezându-se pe marginea patului, lângă Yoongi.
-Buna dimineața, raza de luna. Îi urează Hoseok, când îl saruta pe frunte.
-'Neata Hobi. Ce-i cu tine așa de dimineata?
-Sunt bine dispus. Atâta tot.
Yoongi respira ușurat. Când se trezi singur în pat, credea că Hoseok îl părăsise, pentru simplu fapt că nu își dorea să se culce cu el, dar se pare că Hoseok nu era unul din omenii aceea.
-Ti-am făcut micul dejun. Sincer, ar fi mers mai bine un pahar cu fresh de portocale, dar din ce, așa că am zis că merge si cu lapte. Sper sa iti placă.
-Multumesc Hobi. Dar tu nu mănânci?
-Nu mananc dimineața. Dacă ai nevoie de mine, sunt în bucatarie, am de spalat niște vase.
-Sigur. Yoongi începe sa mănânce, urmărindu-l cu privirea pe cel mare care se îndrepta spre ușa, până în momentul în care a părăsit de tot camera.
În sufragerie, opera încă cânta, asta făcându-l ai pe Hoseok sa încerce să cânte, nu îi ieșea, dar măcar se simțea că Ju SeokKyeong.
După incidentul de aseară, nu mai apuca sa spele vasele, așa că adăugându-le si pe cele de dimineata, au ajuns sa fie destul de multe  si îngrămădite. Se gândește totuși dacă se le spele acum, sau se îl aștepte si pe Yoongi, fiindca mai era trei vase de spat, dar știe că Yoongi si le spala după ce mănâncă, așa că nu se îngrijorează în privința lor.
-Hobi, cred ca Profesoara Cheon ar fi trebuit să iti ofere premiul de la Festivalul Școlii de Arte CheonAh. Chicoteste Yoongi când intra în bucatarie, pentru a-și spăla vasele de unde a mâncat.
-Oh, multumesc, ma simt flatat.
-Nu, dar serios, dacă mai lucram puțin, o întregi și pe RoNa.
-Yoongi-ya!
-Bine, bine, gata, ma opresc. Yoongi ridică mâinile în aer, în semn de predare, și făcând o fața adorabila spre Hoseok, îl face pe acesta sa se apropie de el, și sa înceapă sa îi sărite toată fața.