Blue Side || YoonSeok

🐳

Trecuseră câteva zile de la acel incident, în care Hoseok leșinase pe scări, și de atunci, Yoongi a stat lipit, la propriu, de Hoseok. Dacă acesta mergea la baie, Yoongi imediat după el, dacă mergea să își pună o cafea, și Yoon după el, dacă se ridică să caute ceva prin birou, Yoongi se punea pe scaunul lui, și îl privea atent, ne luându-și ochii de pe acesta.
Dar lui Hoseok, se pare că nu îi displace aceasta latura, muuuult prea protectivă a lui Yoongi. Simțea ca, după mult timp, cuiva îi pasa de el.
Dar, Yoongi, nu doar ca se ținea după Hoseok cât era ziua de lungă, dar când acesta vroia să mănânce ceva, îl verifica, și avea grijă ce mănâncă. Chiar dacă Hoseok era hyung-ul, Yoongi se comporta mai ceva ca o mamă.
Când programul lui Hoseok se termina, Yoongi se apuca să îi strângă lucrurile, pentru a pleca acasă, lăsându-l de multe ori pe Hoseok cu gura cascata. Și nu îl lasă doar pe Hoseok, atât fetele de la recepție, cât și pe prietenii lui Hoseok, îi lasa cu gura cascata. Să îl vadă pe Hoseok ca placa zilnic de la spital, și se întorcea odihnit, următoarea zi, era ceva nou, și toti se obisnuisera cu prezența lui Yoongi, acel băiat scund, care purta mereu hanidacele lui Hoseok, și avea cu el, mereu, și când zic mereu, mereu, pachetul de mâncare a lui Hoseok.
Yoongi spera ca măcar duminică, să stea împreună pe canapea, îmbrățișați, înveliți cu o pătura pufoasa, uitându-se la un film și mâncând prostii, dar nu, Hoseok fusese chemat de urgență la spital, iar micul Yoongi, rămăsese singur cu Mickey.
Se lasa ușor de mânerul canapelei, uitându-se la Mickey, care acesta, se uita la Yoongi. Ambii fiind confuzi, și ușor dezorientați, fiindcă Hoseok plecase foarte repede și brusc.
—Aish, Mickey, asa face mereu?
Se uita la bietul catel de parcă ar vorbi, dar surprinzător, a lătrat, și s-a urcat pe canapea, în locul lui Hoseok. Lui Yoongi i s-a parut adorabil, asa ca s-a ridicat și s-a dus să îi i-a un biscuite, din cutia lui cu biscuiti, întorcându-se pe canapea. L-a ridicat pe Mickey în brațe, așezându-l în poala sa, dându-i biscuitele. Pătura pufoasă sub care trebuia să stea Yoongi și Hoseok, acum a rămas pe umerii lui Yoongi, care îl îmbrățișa pe Mickey. Ambii încercând să înțeleagă filmul animat, un film cu Spongebob, care rula pe televizor.
Pe la finalul filmului, când Mickey deja dormea în brațele lui Yoongi, și cel menționat, mai avea puțin și îi urma exemplul cățelului, încerca să stea treaz, până va venii Hoseok.
Liniștea din apartament fusese spulberată de niște ciocanituri în ușa. La început, Yoongi alesese să le ignore, dar fiind din prima, foarte agresive, nu avea cum să le ignore. Îl ridică pe Mickey cu grijă să îl așează lângă el, pe canapea, lăsând pătura pe spatele cățelului, și porni pe vârfuri spre ușa, pentru a se uita pe vizor, să vadă cine este cel ce îi tulbură liniștea.
Văzând o figură nouă, statul pe rânduri, să îi descrida sau nu? Dacă era un prieten de al lui Hoseok? Pe care acesta nu-l mai văzuse? Sau dacă era vreo rudă? Sau ceva avocat? Nu, avocat nu are cum să fie, după costumație, nu prea pare.
Yoongi iși lua inima în dinți, și deschisa usa, lăsând la iveală o figură înaltă, mai înaltă decât Yoongi, dar nu și dăcât Hoseok. Avea părul negru și reflexii verzi, era îmbarcat într-un tricou alb, o greacă de piele neagra, și o pereche de blugi negri. Privirea pe care o avea presupusul băiat, nu era una buna, privirea să exprima mai mult neînțelegere, ura, și manie, decât veselie, sau orice alt sentiment.
—Te pot ajuta cu ceva? Yoongi îl întreabă politicos pe baiatul din fața sa, care verifica încă odata numărul apartamentului, să fie sigur că a ajuns la apartamentul corect.
—Aici locuiește Jung Hoseok?
—Da, dar nu este acasă acum, îl puteți caută maine. Yoongi dădea să închidă ușa, dar se pare că baiatul din fata să pusese piciorul în prag.
—Oh, deci se pare că n-am greșit apartamentul. Și, tu cine esti? Baiatul cu geaca de piele intra în casa, de parcă ar fi la el acasă, și îl ignora complet pe Yoongi, care protesta, și îi spunea să iasă afară și să-l caute pe Hoseok maine.
—De ce intri de parcă ai fi la tine acasa? Și ma rog, ce nu intelegi prin, Hoseok nu este acasă acum? Și îl poți caută maine? Îl urmarea pe baiatul cu geaca de piele, cum mergea spre canapea, și se așeza pe locul său, urmând ca lătratul lui Mickey să se facă auzit.
—Se pare că Hobi nu a scăpat de tine, potaie.
—De ce ar scapă Hobi de Mickey? Și nu-l mai face pe Mickey potaie.
—Tu încă esti aici?
—Este și casa mea, as acasă, te rog să pleci. Hoseok o să ajungă târziu astăzi, și poți venii maine.
—Și ce? Este o problema să il asteapt aici? Îi duminică, ori sta iar cu săptămânile închis in spitalul ala, ori vine în câteva ora, una din două.
—Dar măcar, imi spui cum de cheamă?
—Și cine esti tu, ma rog, să îți spun cum ma cheamă?
—Până nu imi spui cine esti, nici eu nu o să îți spun cine sunt. Și îți spun încă odata, ieși în casa mea.
Baiatul cu geaca de piele se ridică de pe canapea, îndreptându-se spre Yoongi, și începe să îl impunga pe acesta, cu degetul arătător, în frunte.
—Mucos mic ce esti. Tu nu intelegi ca, eu, până nu îl văd pe Hoseok, nu plec, sa fie clar.
Yoongi deja enervat de atitudinea aroganta a băiatului din fața sa, îi îndepărtează până, lovindu-l.
Hybridul dă să plece în camera, pentru a-și căuta telefonul, pentru al suna pe Hoseok. Dar când să părăsească camera, simte o mână care îl prinde de braț, ai îl trage înapoi, lovindu-l cu spatele de perete.
—Ascultă aici specimen de laborator-
—Lee-Kang-Dae! Ti-am spus de N ori, nu mai ai ce caută aici, ce mama dracului cauti aici?
—Hobi! Yoongi reușește să se elibereze din brațele lui Kangdae, și fuga în brațele lui Hobi.
—Hobi? Iubire, ce faci aici? Unde ai fost, și de ce tii acel experiment în brațe?
—L-a făcut pe Mickey 'potaie', a intrat ne invitat în apartament, și mi-a stricat atât mie, cât și lui Mickey somnul. Hoseok își ridică capul spre Yoongi, sărutându-i obrazul, și strângându-l în brațe.
—Kangdae, nu-mi mai jigniri puiutii, ca va putea ieșit rău, și ti-am spus, nu mai ai ce caută aici, am terminat-o acum mult timp. Nu inteleg de ce tot vi.
—Pentru ca te iubesc Hoseok.
—Da, am vazut cât de mult ma iubești. Imi, iubești mai mult banii. Dar ok. Acum, te rog, pleacă de aici, și să nu te mai întorci.
—Oh, deci acum, alegi acel experiment, decât pe fostul rău iubit, ce frumos, foarte frumos Hoseok, foarte frumos.
—Dacă ai terminat, te rog să pleci. Și da, îl aleg pe Yoongi, decât să te aleg pe tine.
—Doar nu...
—Oh ba da, Yoongi este tot ce mi-am putut dori de la cineva, are toți ce imi doresc. Îi mult prea inocent, ca să îl comparație cu unul ca tine.
—Argh, să nu crezi ca să terminat aici, Jung Hoseok. O să mai auzi de mine.
După ce Kangdae a părăsit apartamentul, Hoseok îl i-a mai bine în brațe pe Yoongi, sărutându-i fruntea și obrazii.
—Te-a rănit jegul ala intr-un fel?
—Doar începuse să ma impunga cu degetul, in rest nimic. Dar nu mi-a plăcut cand l-a jignit pe Mickey.
—Puiule, te iubesc atât de mult. Hoseok si-a încolăcit mai bine mâinile în jurul lui Yoongi, lipsindu-l mi-a bine de el.
Când Hoseok a spus că Yoongi este tot ce își putea dorii, nu munți se nici o secundă, pentru ca, Yoongi chiar este tot ce își putea dorii.
Cât timp fusese împreună cu Kangdae, el trebuia să gătească, să faca curat, să muncească, să faca de toată, nu ca l-ar deranja, dar știind ca mai este cineva în aceea casa, care nu făcea nimic, îl enerva și mai tare. Dar Yoongi? Venea zilnic, la cam o ora sau două, după ce Hoseok ajungea la spital, pentru ai aduce mâncare, de făcut curățenie, o fac amândoi, se bucura de momentele mici și dulci împreună.
Yoongi niciodată nu ceruse cadouri scumpe, haine de firma, parfumuri, accesorii de mii de euro, ci doar, afecțiune și atenție, atât îi trebuia să fie fericit.
Yoongi trecuse prin multe, inainte sa ajunga la Hoseok, și tot ce avea nevoie acum, era doar atenție, grijă, iubire și afecțiune. Hoseok putea vedea cu ochiul liber foarte multe aspecte legate de Yoongi, putea să îi vadă inocenta, puritatea și foarte multe alte aspecte.
Pentru Hoseok, Yoongi era persona ideala, cu care ar vrea sa-sipetreaca restul vieții. Chiar dacă îl știa de puțin timp, îl intrarea foarte tare pe Yoongi.
Când se trezise pe patul de spital, și l-a văzut pe Yoongi lângă el, și cum îi scrise în brațe, atunci a știut un singur lucru, daca ar putea, s-ar căsătorii pe loc cu Yoongi. Doar ca, i se părea că totul mergea mult prea repede, și așa ca decise să nu mai spună nici un cuvînt despre acest subiect.
—Yey, Hoseokie iubeste Yoonie. Și Yoonie iubește Hoseokie, foarte foarte mult.
Lui Hoseok î și e părea atât de ireal tot ce se întâmplă în jurul lui, și în primul rând, Yoongi pare a fi ireal. Yoongi avea deja inima lui Hoseok la picioarele lui.
Yoongi mai avea obiceiul de a vorbi la persoana a treia, iar asta era atât de adorabil în ochii lui Hoseok. Cam tot ce ținea de Yoongi, era adorabil.
Roscatul îl ridică în brațe pe Yoongi, mergând încât spre canapea, întinzandu-se pe acesta, cu Yoongi încă în brațele sale. Luă pătura care zăcea pe canapea, și o întinse peste ei.
—Hai să dormim puțin puiule. Cred ca esti obosit.
—Meow.
—Somn ușor iubirea mea mica.
—Meow.
Înainte de a pica în lumea visurilor, Hoseok își duse mâna spre urechile lui Yoongi, începând să le maseze usor, făcându-l pe acesta să toarca incet. Și puteam spune ca, Hoseok a adormit cu zambetul pe buze, și cu un motanel foarte dulce în brațe.