Blue Side || YoonSeok

🍇

Chiar daca a fost un drum lung, motanul Yoongi a avut mai multe emotii decat Yoongi in sine. Se simtea emotionat din cauza ca va intra din nou in corpul lui Yoongi, doar cand ii va simtii imbratisarea lui Hoseok. Vrea sa ii de-a inpoi puterea lui Yoongi doar can ii va simti bratele lui Hoseok in jurul sau. 
Yoongi se simtea mai mult anxios decat speriat. Dupa ce ascultase de motanu Yoongi, acum nu ii mai era asa frica de intalnirea cu Hoseok... Ce vorbim noi aici, ii era mai frica decat ii era motanului Yoongi. Ambii incercau sa doarma pe banchea din spate, dar ce tornada era in sufletele lor, le era mai greu sa doarme. 
Mai aveau doar cateva ore pana la Seoul. Inseong deja adormise, dupa ce vorbise cu Seokjin, si ii explicase situatia. Se intelesese destul de greu, pentru Seokjin nu il credea cand i-a spus de lumina albastra, dar cand i l-a descris pe Yoongi, si m-ai ales cand a fost nevoit sa ii faca poza la portofelul lui Hoseok pentru al crede, castigas cat de cat increderea celui mare pentru subiectul acela. 
Soarele se indrepta spre apus, semn ca ziua d azi aproape trecuse. Parca acum cateva minute erau pe plaja, iar acum erau aproape de caitala. Geumcheon era ultimul cartier din Seoul, fiin fix periferia orasului, iar drumul lui Jaeyoon si Inseong trecea fix prin Gencheon. 
Ajunsi in oras, se pregateu sa o i-a spre casa lui Hoseok. Jaeyoon il trezi pe Inseong, spunandu-i ca sunt aproape de apartamentul lui Hoseok. Inseong se dezmorti cu greu, pregatindu-se sa il trezeasca si pe Yoongi. Dar Yoongi auzea si simtea tot ce se intampla in jurul sau. Era destul de lucit. Inseong incerca sa il trezeasca, pentru ai spune ca sunt aproape. Yoongi doar isi deschise ochii si isi ridca capul. Aproba scurt, urmand sa se uite la monatnul care statea langa si se uita pe geam. In comparati de Yoongi, motanul chiar stia locurie prin care treceau cu masina.
Hoseok, ei bine, dupa apelul primit de la Inseong, se ghemuise mai tare in pat, incepand sa planga, din nou. Facea ce fcause de trei saptamani incoace. Yoongi a devenit un subiect foare sensibil pentru, si prefera sa nu se vorbeasca sau sa se glumeasca cu asta. Hoseok prinsese sentimente pentru acul mic hybrid, iar pierderea lui a fost cva ce la devastat foarte tare. Yoongi aparuse in viaa lui intr-un mod misterios, si la fel si idsparuse, intr-un mod mistrios. Oriunde se ducea, orice vedea, orice manca sau bea, ii aducea aminte de Yoongi.
Un ciocanit venit de la usa ii atrasese atentia. Nu isi dorea sa s ridice din pat, mai ales cand stia ca prietenii lui stiau unde are cheia de rezerva. Asa ca puteau intra fara sa il mai dereanjeze, sau sa il faca sa se ridice din pat. ciocaniturile insistau, si deveneau deranjante. Cu greu isi lua carjle si porni cu o oarecare grija spre usa de la intrare. Seokjin nu avea cum sa fie, fiindca acesta are o cheie de la apartamentul sau. Taehyung nu avea nici el cum sa fie, fiindca stia ca trebuie sa aiba grija de Jungkook.
-Hai Hoseok, mai repede, si anul asta daca se poate. Vocea lui Inseong se auzea de pe partea cealalta a usi, iar sunetul piciorului sau care se lovea de podea, se auzea de asemenea.
-Stii ca sunt cu carje desteptule. E greu cu ele. Hosek ii raspunsese de pe partea cealalta a usii, iar sunetul cheii in broasca il facu pe Yoongi sa se cutremure din cauza emotiilor. 
Yoongi era atat de emotionat, incat s-ar pune acum pe jos si ar incepe sa planga. Nu intelesese gravitatea situatiei pana nu ajunsese la usa apartamentului. Acum isi dorea sa fie in bratele lui Hoseok, dar in acelasi tim isi dorea sa fie pe partea cealalta a planetei. Daca acea usa avea sa fie deschisa se dup ea s asara Hoseok, el psihic er aterminat. Ce conta ca avaea bandaje si plasturi pe o mare suprafata in corp, ce conta ca avea arcada mandajata si arata destul de ridicol cu bandajele alea pe fata... Ii era frica sa il intalneasca pe Hoseok.
Dar langa el, era motanul Yoongi , care astepta din tot sufletul sa il vada pe Hoseok, si de asemenea, sa ii ofere inapoi totul lui Yoongi. La fel ca si Yoongi motanul era terminat psihic. Doar erau aceeasi persoana, doar sufletele lor rau despartite.
Cand observa ca usa se deschidea incat, Yoongi actiona fara sa se gadeaca, si fugi spre primul colt pentru a se ascunde. Inseong si Jaeyoon il priveau nedumeriti pe bietul Yoongi, dar Hoseok care se ivi le atrasese atentia. Arata atat de rau. Mult prea rau. Fata ii era alba, ochii ii erau umflati si obisiti, iar cearcanele de sub ei nu erau cele mai prietenoase.
-Hei baieti. Vocea lui Hoseok era mult mai rau era era cu cateva ore mai devreme, semn ca acesta a plans  dupa inchiderea apelului.
-Doamne, Hoseok. Iubire tine-ma, lesin aici. Ineong dramatiza, incercand sa isi mascheze durerea pe care o simtea vazandu-si prietenul in starea asta.
-Ai spus ca l-ai gasit pe Yoongi, unde e?
-Yoomgi, iesi de dupa colt. Il indemna Jaeyoon pe Yoongi sa iasa de dupa colt.
Yoongi iesi cu o retinere de dupa acel colt, avand privirea in pamant. Picioarele ii tremurau, mainile de asemenea. Buza de jos vroia sa iasa afara, dar aceasa doar tremur. Cand ii auzi vocea lui Hoseok, se emotiona si mai tare. Acea voce, de care i-a fost atat de dor, p care o iubeste din tot sufletul sau. Vocea de care s-a idragostit.
Cand Hoseok il vazu pe Yoongi, simtea ca va plange inca o data pe ziua de azi. Yoongi al lui traieste si sta chiar in fata lui. Yoongi pe care il iubea din toata inima lui si cu toata fiinta lui. Vazandu-l pe Yoongi cum se apropie incet de ei, cu pasi marunti, porni si el cu greau pe hol. Vroia sa il stranga pe Yoongi mai repede in brate. Vroia sa il simta mai repede. Stateau fata in fata, dar nici unul nu se gandea sa faca primul pas. Asta pana cand Inseong ii lua carjele lui Hoseok, facandu-l sa cada in bratele lui Yoongi.
Motanul Yooni, care statea si privea scena, fiind foarte atent la mainile lui Hoseok, astepta ca aceta sa il i-a sincer in brate. Pentru a-si face treaba,
Yoongi gasi echilibrul in al tine pe Hoseok, si la final strangandu-l in brate, iar Hoseok ii urma destul, strangandu-l la pieptul sau, lasandu-si capul pe umarului lui. Motanul Yoongi vazand asta, si vazandu-l pe Hoseok pe cale sa planga, intra in Yoongi, combinandu-si sufletul cu al sau. Strandu-l in brate pe Yoongi, simtii cum ceva ii gadila nasul, asta facandu-l sa isi deschida ochii si privi in jurul sau. Praf de stele stele albastru cu al, descoperind o coada lunga si pufoasa de culoare neagra. Daca coada ii revenii, astea inseamna ca si urechile.
Frica lui Yoongi, cum ca Hoseok i iubeste doarte pentru ca era hybrid, se dovedi a fi doar o ironie de a sa. Ii simtii ibratisarea sincera a lui Hoseok. Ii simtii bratele in jurul taliei sale. Si il simtea cum mai avea putin si plangea acolo. Si toate astea inainte ca spiritul motanului sa patrunda inapoi in el. 
-Yoongi... Se balbai Hoseok, lasandu-si lacrimile sarate sa cada, incepand sa planga pe umarul celui mic. Am crezut ca te-am pierdut. Suspina Hoseok, strangandu-l si mai tare in brate pe cel mic.
-Baieti, eu zic mai bine sa intram inauntru, si sa vorbim acolo. Sugera Inseong, cand Jaeyoon se idrepta spre cei doi indragostiti si a-i impinge de la spate.
Inauntru cei doi stateau lipiti unul de celalalt pe canapea, ne mai putand sa ii opresti din plans. Iar Inseong era undeva prin bucatarie, facand patru cani de ceai cald pentru toti. Era fericit pentru revederea celor doi, si mai ales ca Yoongi traieste, si ca este alaturi de Hoseok acum.
Hoseok se dezlipi de Yoongi, pentru ai lua fata in mainile sale mari, facandu-l sa se uite la el. Acum nu isi mai pute stapanaii emotiile. Pentru inca cateva secunda, cei doi se uitare unul in ochii celuilalt, pana luase Hoseok initiativa, si isi lipi buzele de ale lui Yoongi, pornind un sarut dulce si prin de dragoste. Amadoi simteau nevoie de asta. Yoongi isi aseza mainile micute peste cele mari ale lui Hoseok, ne vrand sa le dea jos, ci doar sa le simta. Si spre norocul tuturor, am avut noroc ca cineva ii urmarea cu atentie pe cei doi, si cand venisera momentul perfect, imortalizasera momentul si facand o poza.
-Credeam ca esti mort. Cand politisti venisera sa imi spuna ca iti gasisera cadavrul, nu m-am mai oprit din plans. Iar cand m-a sunat Inseong, nu il puteam crede. Acum ca esti in fata mea, alaturi de mine, nimic nu mai conteaza.
-Nu esti suparat pe mine ca am disparut? Intreaa Yoongi cu vocea mica.
-Sa nu mai spui asa ceva niciodata, bine? Nu voi fi niciodata suparat pe tine, fiindca nu pot sta suparat, mai ales pe tine. Atunci Hoseok observa ca urechile lu Yoongi erau din nou prin parul sau pufos si negru. Esti din nou hybridul Yoongi. Asta e o usurare. Hoseok ofta usurat, privindu-l pe Yoongi care isi imbratisa fericit coada, de parca nu o mai vazusera de cativa ani, care erau de fapt, doar trei saptamani.
-Se pare ca cineva e fericit ca isi revede coada. Interveni Inseong cu un ton amunant privindu-l pe Yoongi. Sa stii ca fara ea, mi-a fost destul de greu sa imi dau seama ca acea persoana erai tu.
-Dar cum l-ai gasit? Aura lui Hoseok pe care o avea mereu reveni, si il intreaba pe Inseong cu curiozitate.
-Era pe plaja cu Yoonie al meu, piveam rasaritul. si vad o persoana care trecea prin fata noastra, iar in urma ei, o luminita albastra. Si ma gandeam unde mai vazusem noi oare acea luminita, pana mi se aprinsese beculetul de de-a supra capului. O mai vzusem la spital, cand venise si Taehyung, cand disparuse Yoongi. Doar ca acea lumini era pe pieptul tau, si cand m-ai intrebat daca putem vedea spirite, mi-ai pus un mare semn de intrebare. Iar la final totul s-a legat. 
-Cand l-am vazut pe Yoongi, avea tricoul patat de sange, si o rana foarte urata si deschisa la cap. Atunci am pornit spre casa, unde Inseongie l-a bandajat pe Yoongi cat am facut eu mancare. Si pe urma am pornit spre capitala. Mi-am terminat scenele de la plaja pentru drama in care joc acum, iar acum filmez aici. Si am trecut special sa il lasam pe Yoongi. Il completa Jaeyoon pe iubitul sau.
-Dupa ce te-am sunat, l-am intrebat daca vrea sa vorbeasca cu tine, dar a refuzat, spunandu-mi ca ii este frica. Finaliza Inseong povestea.
-Dar acel spirit, ce era mai exact? Il intreaba Hoseok pe Yoongi.
-Motanul Yoongi, pazitorul meu si sufletul mau animal. Mi-a spus ca a disparul in monetul in care am avut accident.
-Inseamna ca a actionat inaintea tuturor. Concluziona Hoseok.
Cat isi beau ceaiurile, Hoseok ii observa gatul log al lui Yoongi, ne avand zgarda. Asa cum portofelul lui Hoseok era la Yoongi, asa si zgarda lui Yoongi era la Hoseok. Roscatul se scuza si porni spre dormitor, unde incepu sa caute zgarda, sau mai bine zis, lantisorul care ramase in urma zgarzii. Fiind un pandantiv atat de frumos, si de original, alesese sa il puna la un latisor de argint. Se poriveau bine, dar parca nu la fel de bine cum se potrivea cu zgarda. Dar in viitor ii va cumpara una noua, cu un model nou si facuta la comanda. Hoseok gasi cutia unde avea lantisorul, si porni spre sufragerie, unde il vazu pe Yoongi cum radea. Ii era dor de acel ras cristalin, si de acel zambet gumat. Se aseaza langa el si ii insinde cutia.
-Zgarda nu a mai putut fi curatata, iar pandantivul a putut fi salat. Asa ca l-am pus pe un lantisor pana cumparam o alta zgarda. Hoseok se emotiona cand ii daduse cutia, asa ca se uita in alta parte.
Yoongi deschise cutia, si ramasese usor surpins sa vada ca Hoseok inca mai avea pandantivul, si nu uitase de el. Cel mic isi aseaza lantisorul la gat, intorgandu-se la Hoseok. Se apropie de el, si il lasa un sarut pe obraz.
-E perfect asa cum e. Multumesc.