Blue Side || YoonSeok

🍙

După cina in familie, avută între Seokjin, Namjoon, Yoongi și Hoseok, acesta a insistat ca cei doi, să rămână la el este noapte, asta doar pentru ca, Yoongi s-a atașat foarte tare de Seokjin, și nici nu ilai baga in seama pe Hoseok.
Namjoon se gândise toată seara la cuvintele spuse de Seokjin "-Namjoonie, vreau și eu unul, uitate și tu cât de adorabil este.". Îl iubea foarte mult pe Seokjin, dar s-a aibe un hybrid, inseamna enorm, și cum eistau foarte mult la spital, va fi vreau sa crească unul.
Sau, dacă ar avea un hybrid care sa se tranforme ca și Yoongi? Nu ar fi fost mai ușor pentru amândoi? Sa mearga la muncă, și când se întorc acasă, forma animală sa prindă viață?
Hoseok se află în bucătărie, pregătind micul dejun, alături de Seokjin. Yoongi îi privea de blat, fiind concentrat pe ceea ce gatesc cei doi. Namjoon era în camera de oaspeți, unde și dormi seră alături de Seokjin. Îi era foarte great să creadă, dar totuși, trebuia să îi spună măcar lui Seokjin.
Linistea din apartament era destul de suspicioasă, mai ales cu cineva ca Namjoon în apartament.
-Hobi, unde este Namjoon hyung?
-Buna întrebare puiule. Hyung? S-a trezit Joon?
-Se trezise chiar înaintea mea, de ce?
-este aproape unsprezece, iar lui Namjoon nu îi sta in fire să doarmă atât de mult.
-Aseară fusese destul de pierdut în gânduri. Și ma îngrijorează.
După ce au terminat de pregătit micul dejun, și așezaseră masa, Seokjin se apucase să facă cafea, fiindcă ce mic dejun este acela fără o cafea bună? Sau acum, ce mic dejun este acela, fără Namjoon? Seokjin i-ai învârt îi privirea prin apartament, până dăduse de Yoongi.
-Yoongi-ssi? Poti veni până aici? Încercă cât de cât, să fie atent ce îi spune lui Yoongi.
-S-a întâmplat ceva hyung?
-Te poti duce s-a îl chemi pe Joonie la masa, te rog? Îl întreabă pe micut, în timp ce punea canile de cafea pe masă.
-Sigur, acesta se ridică de pe scaunul barului, urmand să meargă spre camera de oaspeți.
Când un hybrid, se transformă în om, fără fapta, fără urechi, și cel mai important, fără instincturi animalele. Iar când respectivul hybrid, ajunge să consume substanțe pentru îndepărtarea genei animale, își pierde tot ce ține de acesta, până când nu mai continuă să le consume. Asta și in cazul lui Namjoon. Acesta, de mic, fusese supus testelor, de către părinților lui, ajungând să devină un hybrid creat în laborator, ceva total diferit de Yoongi, care este un hybrid conceput de alți hybrizi.
Când se apropie să ușa camerei de oaspeți, Yoongi începu să simtă un miros straniu, un miros de natură. Când deschise ușa, rămăsese uimit, și tot ce putu face, era să strige.
-HOSEEEEOK?!
Strigătul lui Yoongi, se auziseră până în bucătărie, asta alarmandu-i pe ambii bărbați.
Nu îi venea să creadă că, unul dintre cei mai buni medici ai spitalului, este defapt un hybrid?! De unde până unde?
Când Hoseok și Seokjin ajunseseră lângă Yoongi, ambii rămăsese uimit si speriați, asemenea pisoiului.
Un Namjoon, stând lângă pat, ținându-se de burta, și plângând, nu era cea mai bună imagine. Seokjin nu își mai putea stăpânii emoțiile, și începuseră și el să plângă, alergând până la Namjoon, unde îl luaseră în brațe, plângând amândoi.
-Joonie, ce ai?
-Ma doare, ma doare foarte tare, îi răspunse acesta printre suspine.
-Ce anume te doare?
-Burta.
-Când m-am apropiat de cameră, mirosea a natura, și așa l-am gasit când am deschis ușa.
-Joonie, te rog, spune-mi, ce ți se întâmplă? Îl ajută să se ridice, si să se așeze pe pat.
Hoseok fugii să îi aducă un pahar cu apă. Cât Yoongi încerca să își dea seama ce se întâmplă.
-Jinnie, te rog, promite-mi că, nu ma vei parasii, dar, eu nu sunt cine crezi că sunt.
-Ce vrei sa spui Joonie.
-Când ai zis că vrei si tu un hybrid, m-am întrebat dacă mai are ros sa i-au pastile, dar când am realizat că forma mea animală este opusă cu mine, am încercat să renunțe la idee. Si faptul că azi nu le-am luat, încep să revin la genele animalice.
-Doar nu... Yoongi își dăduse primul seama despre ce era vorba.
-Când eram mic, părinții mei si-au încercat experimentele pe mine, ajunseseră să ma transforme intr-un hybrid, si când au văzut că nu am ieșit un prădător, așa cum își doreau, si ajunsese un afurisit de koala, m-au trimis la bunica mea. După un timp, părinții mei au fost arestați, iar medicii au spus că pot renunță la genele animalice, doar dacă i-au ceva pastile, zilnic. Mi-a fost frica să îți spun. Nu vreau sa ajung înapoi în foarta de hybrid, nu mai vreau tortură aia, vreau sa fiu normal, ceea ce spunea Namjoon, îl făcuseră pe Seokjin sa plângă, acum lacrimile lui, erau că si o cascada de cristalele.
-Si, trebuia să îmi spui, nu să suferi singur. Joonie, suntem căsătoriti de ani, avem peste șaisprezece ani de relație. Trebuia să îmi fi spus.
-Îmi era frica, bine. Ti-ar plăcea să stii ca, persoana cu care îți împărțit viața de peste șaisprezece ani, i-a pastile de când este mic, ca să pară o persoana normală, si când este singur, se îneacă în propriile lacrimi, de frica să nu fie părăsit?! An ajuns medic doar pentru a ma asigura ca nu mai sunt persoane care trec prin ceea ce am trecut si eu.
-Namjoon...
-Ah, te iubesc prea mult ca să îți fac ceva, te iubesc prea mult ca să te pierd. Fara tine sunt doar o piatră aruncată în mare.
-Aigoo, doar faci, vorbesti prea mult. Seokjin îi sării în brațele lui Namjoon, trăgându-l la pieptul sau. Ambii plangeau.
Yoongi si Hoseok îi priveau din pragul ușii, cu zambete triste pe chip. Cel mare își puse mâinile pe talia celui mic, îmbrățișându-l de la spate, si scoțându-l din camera, închizând ușa pentru ale da intimitate.
Când au ajuns în camera lor, Hoseok în așezase pe Yoongi în brațele sale. Cel mic își așeza mâinile în jurul gâtului celui mare, coada să se balansa în stânga și în dreapta, iar ochii îi erau prinși în contactul vizual cu ochii lui Hoseok, (hai ca asta nu are niciun sens, dar intelegeti voi).
-Totul bine Yoonie?
-Da, doar puțin îngrijorat pentru Joonie hyung.
-Totul o să fie bine, o să vezi. Mai ales ca acum a aflat Jin, nu o să mai scape atât de usor de acesta, este la fel ca și mama urs.
-Dragut. Sunt un cuplu dragut.
-Stii cine mai sunt drăguți? Hoseok își unii fruntea de a celui mic.
-Noi. Pentru ca tu esti raza mea de soare.
-Iar tu pisicuta care doarme scăldat în razele mele.
Hoseok își unii buzele de ale celui mic, formând un sarut dulce, dar se pare că cel mai prelua inițiativa, adâncind sărutul și făcându-l unul pasional.
Îl împinse pe Yoongi în spate, ajungând deasupra celui mic, ne rupând sărutul. Mâinile celui mic încă erau pe umerii celui mare, iar picioarele in jurul taliei acestuia, pe când mâinile lui Hoseok, îl ajutau să nu își lase toată greutatea peste cel mic.
Când lipsa de aer își faci simțită prezența, se despartisera din sarut. Urmând să își unească fruntile. Hoseok începu să lase micj săruturi pe fața celui mic, făcându-l să chicoteasca.
-Nu stiu ce ai facut, dar m-ai adus pe drumul cel bun.
-Ce vrei sa spui?
-De când ai apărut în viața mea, totul este mult mai frumos decat mi-asi și putut imagina.
-Oh, Hobi.
-Acum, mergem sa îi chemăm pe cei doi iubareti, la masa? Îmi este cam toate, și sunt convins că si tie îți este doamne.
-Aici îți dau dreptate.
Când Hoseok încercase să se ridice de pe Yoongi, cel mic se agățase de Hoseok, ne lăsându-l să plece.
-Bebe mic, merg până peste hol, nici trei metri nu sunt.
-Măcar mai primesc un pupic?
-Îi primesti pe toți, și din nou, fața lui Yoongi fusese acaparată de săruturi.
După mică sesiune de pupici, Yoongi se îndrepta spre bucatarie, cât Hoseok merse spre camera unde erau cei doi. Ciocanii de cateva ori la ușa, primind în schimb, un 'intră', de la Seokjin.
Hoseok facu în tocmai, și intră în camera, unde dădu ce Namjoon, stând cu spatele lipit de pieptul lui Seokjin, care se juca în părul acestuia.
-Veniți la masa? Cred ca s-a răcit si cafeaua.
-Venim si noi imediat.
-Ok.
Roșcat îl parasii camera, ducându-se în bucătărie, unde se află Yoongi. Când îl văzu, stând cu spatele la el, pe unul dintre scaunele barului, se apropie de el, si luându-l în brațele de la spate. Începând să îi sărute gâtul, si mișcând din când în când.
Micul Yoongi scotea doar mici miorlaituri de plăcere, la acțiunile lui Hoseok.
Nici unul nu îi sesizasera pe Namjoon si Seokjin, fiind atât de prinși în ceea ce făceau, încât nu le-au simțit prezența, când intraseră în bucatarie.
-Nu mai bine mâncăm mâncare decat sa va mâncați între voi? Privirea lui Seokjin era fixată pe Hoseok, iar roșcatul își cam dăduse seama că despre el era vorba. Da Hoseok, la tine ma refer.
-Mâncăm, îmi este o foame de lup, vocea lui Namjoon suna mult mai bine, decat acum câteva ore.
-Ce mai asteptam, hai sa ne facem purcei, expresia de pe fata lui Yoongi, plus cuvintele care îi ieșisera pe gura, îi făcuseră pe cei trei bărbați sa râdă.
Se așezată ta toți la masa, si parca, totul era mult mai frumos si linistit decat era acum câteva ore, si sentimentul de familie, îi făcuseră pe toți sa se simtă si mai bine. Mai ales în cazul celor doi hybrizi, Namjoon si Yoongi, si se pare că, Namjoon, își acceptase parte animală, dar nu în totalitate. Dar ceea ce este mai important, Seokjin îl iubeste aș acum este, fie că este hybrid, fie că este Om, orice ar fi, este baiatul lui, si îl iubeste mai mult decat se iubeste pe el, pentru că, pentru Seokjin, Namjoon este tot ce si-a putut dori.
Iar Hoseok si Yoongi, sunt foarte fericiti pentru părinții grupului, pentru Namjoon si Seokjin. Sunt o familie, se iubesc că o familie, se ajuta că o familie.