Blue Side || YoonSeok

🍈

Undeva prin Gyeongsang-ul de Sud, în Anseong, un mic băiat se trezi pe malul mării. Se simțea ciudat. Îl doreau toate. Mai ales partea dreaptă a corpului, capul și spatele. Se ridică speriat de pe nisipul rece, începând să se caute prin buzunare. Dădu de un portofel. Nu era al lui. În portofel era o carte de identitate, pe care scria 'Jung Hoseok'(정호석). Recunoștea acel nume, iar fața bărbatului de asemenea.
Se uita în jur derutat. Unde era? Ultima data era la Seokjin acasă, jucându-se cu Jimin și Jungkook, dar acum era lângă mare.
Se ridică cu greu de pe nisipul rece, începând să se plimbe pe plajă. Se uita în jur, era singur. Nu mai era nimeni pe plajă, iar soarele abia răsări, semn ca era în jur de cinci sau șase dimineața. În urma lui se auzeau pași mici, de parca ar fi un animal. Se oprește, iar ființa din spatele sau se oprește și ea. Se întoarce spre ea, rămânând surprins. O pisică albastră și strălucitoare, parca transparentă.
-Ce esti tu? Se lasa pe vine, uitându-se la pisică albastră.
-Sunt tu, desteptule. Se rasti pisică la Yoongi. Acum puteam să fiu bine mersi acasă, dormind pe Hoseok, dar nu, trebuia să te caut trei săptămâni. Tu esti conștient că poliția te caută?
-Dar, de ce ma caută? Văzând că o să aibe mult de discutat cu motanul.
-Ai dispărut. Ai dispărut din brațele lui Hoseok. Motanul încerca să nu enerveze.
-Stai, ia-mă ușor, fiindcă nu inteleg. Vrei sa spui ca eu am dispărut din brațele lui Hoseok, și ca sunt dispărut de trei săptămâni?
-Da.
-Dar-. Yoongi vru sa isi continuie întrebarea, dar un țipat ascuțit îi atrase atenția, făcându-l sa tresara.
-AAAAAAA! era o fetiță de cam patru sau cinci ani, care avea în mână o galetusa cu apă, scăpând-o când îl văzu pe Yoongi.
Yoongi se uita derutat la fetita care fugea plângând spre părinții ei. Nu intelegea de ce țină. Coada și urechile nu le mai avea. Era un băiat simplu acum. Dar când își întoarse capul, și motanul din fața sa se dădu câțiva pași în spate. Capul lui Yoongi, era rănit și însângerat, hainele îi erau pătate de sânge, iar coatele îi erau julite.
-Yoongi, ce iti amintesti de dinainte sa te trezești aici?
-Ma jucam cu Jungkook și Jimin, iar Jin hyung ne fugarea cu tigaia.
-Deci nu iti amintești. Acum va fi mai greu de explicat. Ofta, reluându-și idea. Ai avut accident, și când erau în operație incepusei sa te plimbi prin spital de capul tău, și înainte ca doctorii să-ti declare decesul inima începuse să bată.
-Accident? Ce accident? Hoseok e bine? Uite-l, al nostru Yoongi, se întorsese.
-E bine, l-ai protejat, asta făcându-l să nu se reneascaa fel de tare cum eu fost tu rănit.
Motanul îi povestea lui Yoongi tot ce se întâmplase cm în cele trei săptămâni, și ce se întâmplase înainte și după accident. În timp ce povesteau, ambii se ridicaseră și începuseră să se plimbe pe la malul mării. Stiai un lucru, era departe de casa, iar șansele să fie cineva care îl cunoaște erau minime.
Hoseok pe de altă parte, era distrus. Abia scăpase de ghips, și ajunsese la cârje. În astea trei săptămâni, intrase în depresie. Pierderea lui Yoongi îl rapide prea tare. Poliția îl căutase două săptămâni și câteva zile, îl căutau zi și noapte, dar nimic. Yoongi nu era nicăieri.
Prietenii lui Hoseok încercau să facă tot posibilul pentru al scoate din starea pe care o avea. Nu le plăcea să îl vadă pe Hoseok asa, era dureros și pentru ei. Iar pierderea lui Yoongi de asemenea.
Inseong si-ar fi dorit să fie cu Hoseok acum, pentru a avea grijă de el, pentru ca își luase concediu. Dar iubitul lui, Jaeyoon, îl chemase de urgență acasă, trebuiau să plece în Anseong. Jaeyoon era actor, iar asta îl făcea să plece din oraș în oraș la fiecare drama. Iar de data asta, trebuia să filmeze lângă mare, și i se părea un loc frumos, asa ca își luase și iubitul cu el.
Cei doi se plimbau pe malul mării. Inseong își dori foarte mult să vadă răsăritul de la malul mării, iar astăzi se spunea că va fi o zi frumoasa. Stăteau pe o pătura pufoase, ținându-se în brațe, și privind răsăritul. Dar prin peisajul lir, trece un băiat destul de scund, purta un tricou alt, pe care puteai observa foarte ușor niște pete de sânge, iar în urma lui, o lumină albastră.
Lumina albastră... Inseong se uita atent la el, fiindcă avea lumina, parca o mai văzuse undeva, dar unde. Încerca să își amintească unde o mai văzuse, dar Jaeyoon îl scoase din rândurile sale cu mici săruturi pe ceafa și spate.
-Yoonie, ma gâdila. Oprește te.
-Dar de ce? Imi răsfăț și eu iubitul puțin, fiindcă nu stiu când o să mai avem șansa asta cât o sa stăm aici. Nici nu stii cand o sa trebuiască sa ne întoarcem în Seoul.
Seoul... Seoul... LUMINA DE PE PATUL LUI HOSEOK! PRAFUL DE STELE ALBASTRU!
-Yoongi?! Îl caută cu privirea pe baiatul care trecuseră pe lângă ei. Jaeyoon! Ala era Yoongi! Se ridică din brațele iubitului sau, începând să alerge spre Yoongi.
Spera din tot sufletul să aibe dreptate. Când a ajuns în spatele lui, îi pune mâna pe umăr pentru al întoarce.
-Yoongi? Îi rosti numele balbaindu-se. Era surprinsă, nu îi venea să creadă, îl găsise pe Yoongi. Yoongi! Îl imbracisa pe cel scund.
-Cine esti?
-E Inseong, un bun prieten de al lui Hoseok, sunt colegi la spital. Îl informa motanul din altele sau.
-Sunt Inseong, prietenul lui Hoseok. Nu asta contra acum. Unde au fost până acum?! Tu stii cat de distrugere e Hoseok acum!?
-Nu stiu unde am fost, ultima dată eram la Jin hyung, și după m-am trezit aici.
-Esti rănit. Oh doamne. Vino cu mine. Inseong îi prinde mâna lui Yoongi, îndreptându-se cu el spre Jaeyoon. El e Jaeyoon, iubitul meu, nu ai de ce sa te sperii. Trebuie să mergem acasă, Yoongi e rănit.
Jaeyoon strângea lucrurile, așeza un hanorac pe spatele lui Yoongi, care era îmbarcat foarte subțire. Și au pornit spre apartamentul unde stăteau cei doi. Inseong avea de gând să îl sune pe Hoseok, sau măcar pe Seokjin.
Motanul Yoongi se ținea după ei, fiind atent la toate mișcările pe care cei trei le făceau. Spiritul animal putea intra oricând înapoi în Yoongi, dar trebuia să găsească momentul potrivit. Își dorea să devină un hybrid, numai dacă îl vedea pe Hoseok în fața ochilor.
Ajunși la apartamentul lui Jaeyoon și Inseong. Inseong îl așează pe Yoongi pe canapea, trimițându-l pe Jaeyoon să aducă trusa de prim ajutor. Era totuși speriat de rana pe care o avea Yoongi. Era mare și părea că si-o făcuse acum. Părea că operația nici nu avusese loc, și părea că Yoongi ar fi dispărut, de asemenea.
-Uite aici. Jaeyoon îi înmânează trusa de prim ajutor lui Inseing, care îl examina pe Yoongi. Dar cum ai ajuns pe plajă?
-Nu stiu, m-am trezit acolo. Și aveam portofelul lui Hoseok. Scoate portofelul din buzunar și îl încredințează celui din fața lui.
Jaeyoon i-a portofelul din mâinile celui mic, uitându-se în el dupa cartea de identitate. Chiar era portofelul lui Hoseok.
-Yoonie, faci tu ceva de mâncare, cât îi sunt pe eu băieți? Te rog.
-Imediat. Yoongi-ssi, ce vrei sa mananci? Îl întreabă Jaeyoon îndreptându-se spre bucatarie.
-Nu stiu, nu simt ce imi este doamne, scuze.
-Poate acum nu iti e foame, dar după ce o să termine cu tine, o sa iti fie mai mult ca sigur. Încerca Inseong sa glumească cu Yoongi.
Inseong stia ca acesta se lovi la cap, dar nu și la tampla. Îi dezinfecta și bandaja rănile răni, cum ar fi cele din zona capului, și îi dădu ceva crema și îi mandaja rănile mici, cum ar fi cele de la coate, barbie, sau genunchi.
După puțin timp, mirosea a ramen în tot apartamentul, semn ca Jaeyoon își etala abilitățile de gatit. Chiar mirosea bile, iar stomacul lui Yoongi începu sa ceară de mâncare. Inseong avea dreptate, până a terminat el cu rănile sale, i se făcuse foame.
-Masa e gata! Tipa Jaeyoon din bucatarie.
-Înainte sa te duci la masa, așteaptă sa își dau niște haine se schimb. Nu imi place sa vad un tricou patat de sânge. Se ridică de pe canapea, îndreptându-se spre dormitorul sau și a lui Jaeyoon, luând un tricou și o pereche de pantaloni, care cel mai probabil aveau să îi fie mare.
Inseong îi înmânează hainele lui Yoongi, îndemnandu-l să se schimbe. Cât el încerca să dea de Hoseok, care de vre-o două săptămâni nu mai ras punea la telefon, și când îl mai sunai pe Seokjin, aveau sanse să îl găsești cu Hoseok, fiind singurul care îi mai face vizite. Namjoon ținându-i locul soțului său, iar Taehyung nu avea cum să îl viziteze, era și el destul de deprimat, iar al sau hybrid se îmbolnăvise.
-Hai Hoseok, răspunde. Șoptește Inseong bătând cu piciorul în podea. Hoseok?! Multumesc zeilor ca ai răspuns. Trebuie să iti spun ceva important.
-I-Inseong? Ce s-a întâmplat. Vocea lui Hoseok părea adormită, părea moartă.
-L-am gasit. L-am gasit pe Yoongi.
-Glumești, nu? Polițiști au venit acum două zile la mine, spunând că au gasit un cadavru care seamănă cu Yoongi. L-au declarat mort deja. Suspine se auzeau de pe partea cealaltă a firului telefonic.
-Hoseok, vorbesc la modul cel mai serios. O să vezi. Vin imediat în Seoul. Ti-am duc pe Yoongi.
-Fă ce vrei. Hoseok îi închise telefonul în nas.
Când polițiști veniseră la usa lui, pentru a-l I forma ca cadavrul lui Yoongi a fost găsit, a fost devastat. Plantele de când polițiști plecaseră de la casa lui. Nu avea cum sa fie adevărat, dar nici nu îl putea crede pe Inseong. Nu se aștepta ca Inseong sa îl sune sa îi spuna ca l-a găsit pe Yoongi. Trecuse deja trei săptămâni de când Yoongi se făcuse praf de stele din brațele lui.
Inseong arunca cu telefonul în canapea după ce Hoseok îi închise în nas. Înțelege ca e seniorul sau, dar nici sa îl trateze așa nu poate. Îi va dovedi ca el chiar l-a găsit pe Yoongi.
-Sunt cam mari, un pic cam mult. Vocea lui Yoongi îi atrage atenția lui Inseong care fierbea de nervi.
-Yoongi, vrei sa vorbesti cu Hoseok?
-Nu... Imi e frica sa vorbesc cu el. Își lasa capul jos în semn de regret.
-Hoseok nu ma crede. Nu ma crede că te-am găsit. Ori vorbesti cu el acum și va vedeti mai târziu, sau mergem după ce mâncăm spre Seoul direct.
-Mai bine ne ducem după masa în Seoul, următoarele scene le am de filmat acasă. Se trezi și Jaeyoon sa apara random în peisaj.
-Atunci așa rămâne. Hai la masa. Imi este foame.
Mâncarea mirosea bine, aproape la fel de bine ca cea a lui Hoseok sau Seokjin, dar fiind și prima dată când gusta mâncarea lui Jaeyoon.
Yoongi isi dorea să îl vadă pe Hoseok, dar în același timp îi era și frica sa-l întâlnească. Dacă va fi supărat pe el ca își pierduse coada și urechile? Dacă nu vrea să îl mai vadă? Dacă îi este mai bine fara el?
-Lui Hobi îi este foarte greu fără tine. Va plânge ca ti-ai pierdut urechile și coada, dar o să se obișnuiască. Vrea foarte mult să te vadă. Nu mai crede tot ce iti suna în cap, crede ma pe mine, stiu cel mai bine.
După masa, Jaeyoon alături de Inseong au pregătit bagajele pentru a se întoarce în capitala, cât Yoongi era în mașină, cu genunchi strânși la piept și cu capul sprijinit de ei. Motanul Yoongi stătea lângă el imi dormea. Va fi un drum lung.