Blue Side || YoonSeok

🍱

Ora cinci dimineata, o cafea fierbinte pe balcon, îmbrăcat doar intr-o pereche de pantaloni de trening, stând la măsuța din balcon. Se uita la oamenii care mergeam la muncă, fie mergeau acasa. În dormitorul în spatele lui, un anumit motan dormea pe jumătate învelit, purtând doar un tricou mare, și o pereche de pantaloni scurți.
Când îl privea pe cel mic, simțea ca istoria se repetă. Iar va ajunge să stea cu zilele la lucru, iar Yoongi va dormi ne mâncat si plâns tot. Dar de data asta, nu va fi așa, va încerca să facă tot posibilul ca diseara, după cele treisprezece ore de muncă, să ajungă acasa, si să i-a cina alături de pisoiul sau. Avea de gand să îl scoată la o masă în oraș.
Când alarma îi sunase, avusese grija să nu-l trezească pe Yoongi, pentru ca își dorea să îl trezească el. Si totuși, era conștient ca cel mic va adormi înapoi după ce va pleca el, dar așa va stii ca a plecat la lucru și ca nu l-a lăsat singur.
După ce cana de cafea ajunsese goală, se îndreaptă spre bucatarie, pentru a pune în chiuveta. Incepuse să pregătească un platou cu toate prostiile gustoasa, pentru ca atunci când cel mic se va trezi de tot, să aibe ce să mănânce. Când deschise frigiderul pentru a lua niște legume, vede o caserola pe care nu o mai văzuse. O ridică, văzând că are un bilețel pe ea, și atunci recunoscu scrisul.
"Să nu uiti să mănânci, și să mă suni!"
Inima i se umplute de bucurie. Puiul sau îi pregătise pachetul cu mâncare pentru munca. Deschide capacul și rămăsese uimit.  Chiar dacă era ceva mic si usor, era asa frumos aranjat. Hoseok se gândise când a făcut-o, și cât timp i-a luat să o facă. Își așează caserola în geanta, înainte de a se duce spre dormitor pentru a se schimba.
Halatul îl în birou, asa ca nu trebuia să se chinuie să se îmbrace în ceva foarte formal. Se îmbracă se intr-o pereche de blugi negri, o bluza neagră și un hanorac alb.
Când a ieșit din baie, îl mai privește pe Yoongi încă câteva minute, ca mai apoi să se apropie de el, așezându-se pe marginea patului. Își așează o mână pe obrazul lui Yoongi, mișcându-si degetul mare peste obrazul sau.
-Yoongi-ya. Îl striga început pe cel mic, în încercarea de al trezi.
Cel mic mormaie ceva de neînțeles, dar Hoseok dându-și seama că îl înțelege.
-Eu trebuie să merg la muncă. Ma intorc pana la șapte. Și multumesc pentru mâncare.
Yoongi zâmbi când buzele lui Hoseok se lipi de fruntea să, și mai ales ca Hoseok găsi pachetul preparat de el. Nu era sigur ca îi va plăcea, dar după tonul vocii lui Hoseok, era mai mult decât fericit. Hoseok îl inveli mai bine pe cel mic.
Hoseok porni spre stația de autobuz, în timp ce fredona o melodie, și se vedea pe fata lui ca era fericit si bine dispus. Când urca în autobuz, se așează pe unul dintre scaune, si își baga castile în urechi. Se simte ca în vremea liceului, atunci mai asculta muzica când mergea pe autobuz.
Drumul cu autobuzul fusese unul scurt de data asta, si nu se mai plicitisese. Se gândise unde să îl ducă pe Yoongi diseara. Avea atâtea idei în minte, dar nu-l satisfăcea nici una.
Odată intrat în spital, le salută pe fetele de la recepție, ceva ce nu se prea întâmplă. Își salută colegii, si personalul spitalului. Pentru ceilalți, era foarte neobișnuit să îl vadă pe Hoseok atât de vesel, în general nu era asa. Dacă ar stii ceilalți din ce motiv este Hoseok fericit acum, ar spune că e nebun.
Când venise ultima dată Kangdae la spital, Hoseok a plecat de bună voie de la spital si trimis acasă, si a dat de un pisoi negru intr-o cutie, în fața ușii blocului, când se întorcea de la magazin. Si acum acel pisoi este sursa de bucurie lui.
-Hey Hobi, ce îi cu fericirea asta pe tine? Stii ca ai venit la lucru, nu la bâlci. Îl salută Namjoon care era pe hol cu Seokjin, având amândoi câte o câte o cafea în mână.
-Stiu unde am venit, sunt si eu fericit, ce? Nu am voie?
-Ce a mai făcut Yoongi? Parca Seokjin îi citea gândurile.
-Pot spune doar ca, s-a luat cu poveștile cu Jungkook, după ne-am certat, a plâns vreo patru ore, cam asa, și după pot spune că am avut un moment în care mi-am rasfatat puiul. Și acum nu ma lasa sa mai dorm cu tricoul pe mine. La răspunde Hoseok când intra în birou.
-Dacă cumva ai pus mana pe puisorul meu, și i-au luat inocența, ma jur ca pun tigaia pe tine. Când Seokjin îl amenință pe Hoseok, acesta înghițise în sec, știind de ce este hyung ul său în stare.
-Doamne hyung, tu te auzi?! Cum sa fac asta? Doamne ia-mă. I-ai spus lui Namjoon de tigaie?
-Ce tigaie?!
-Hai mă Jin, sperii trei persoane și amenință una, și tu nu i-ai spus nici măcar soțului tau?
-Ce tigaie? Saracul Namjoon, era total pe lângă.
-Pai, de unde sa încep, prima dată, stiai ca soțul tau are o tigaie în geanta? Și a doua chestie, venise în vizită la mine când ai stat tu peste program, și imediat după el, la Cetatea minute, venise și Kangdae, și să scurtez povestea, Yoongi a sărit pe el, și a început să îl zgârie, iar al tau soț aici de față, a scos o tigaie din geanta și l-a amenințat pe Kangdae.
-Și multumesc zeilor ca nu a trebuit să îmi folosesc scumpă tigaie de clatite pe maimuță aia.
-Doamne Jin, ce imi mănânci tu zilele. Namjoon îl trage pe Seokjin mai aproape de el, urmând să îi lase un sarut pe obraz.
-Acum ca tot sunteti aici, ziceti unde s-a îl ducă pe Yoongi la cina, ca n-am nicio idee unde sa-l duc.
-Poti sa îl duci la restaurantul cu după de os de vită din centru. Este foarte bună. Acolo am fost noi la ultima întâlnire și am rămas plăcut surprins. Este un restaurant mai tradițional, și nu e foarte popular.
-Namjoon, te ador.
Astăzi chiar a fost o zi foarte ușoară la Spitalul unde lucra Hoseok. Parca destinul era de partea lui. Și totuși, nu stiu cum a ajuns sa fie în mijlocul unui scandal în cuplu, și nu Namjoon și Seokjin, cu a doi pacienți.
Hoseok ajunsese în pauză de masă, își luase caserola pregătită de Yoongi, și se I dreapta se secțiunea copiilor, știind ca acolo îl va găsi pe Taehyung. Și spre surprinderea lui, se juca cu un copilas îmbrăcat în pijama de spital.
-Hey Taehyung.
-Hobi, hei, ce faci?
-Bine. Puteam sa mâncăm împreună?
-Sigur, stai sa imi aduc mancarea și mâncăm.
Cât Taehyung plecase sa isi i-a mâncare, Hoseok stătea la o masa și îi privea pe copii care se jucau, alergau prin camera special amenajata pentru ei. Erau draguti. Îl duse cu gândul ca acasă are și el pe cineva la fel de dragut ca și copilasii care alergau pe lângă el. Chiar dacă unii aveau perfuzii, asta nu îi oprea din a se juca, chiar dacă seră mai greu cu alergatul, dar se distrau, iar zambetul nu le partea chipul.
-Hai ca m-am intors, Taehyung se așează lângă el, și își deschide cutia de mâncare, care era aranjată în mod asemănător cu a lui Hoseok.
Ceva îi spune că Yoongi vorbea cu Jungkook când a preparat-o.
Când a plecat de la spital, era la fel de fericit ca și atunci când ajunsese în această dimineață. În drum spre casa l-a sunat pe Yoongi sa îi spună sa se îmbrace drăguț, pentru ca vor lua cina în oraș. Hoseok se opri la o florarie pentru ai lua un buchet de flori puiul sau. Și totuși, nici un fel de flori sau de buchet nu îi atrasă atenția, pana nu a dat de niște trandafiri albaștri. Trandafirii albaștri inseamna 'Miracol', iar cum Yoongi era un miracol pentru el, îi merită. Îi cere vanzatoarei un buchet de trandafiri albaștri. Uitându-se la ei, parca îi vedea ochișorii aceia frumosi a lui Yoongi.
Când coboară din autobuz, se mai uita o dată la buchetul din mâinile sale, pornind la drum se complexul de apartamente unde locuiește alături de Yoongi. Se uita spre etajul lor, și vede o pisică stând pe pervazul geamului. AC se întreabă dacă sa-l certă ca sta de capul pe pervaz, de unde ar putea cădea, sau să fugă spre el.
Bate la usa apartamentului, vrând să facă ceva un pic mai romantic, sau încerca să facă să pară. Când ușa îi fusese deschisă, Yoongi îi sare în brațe, strângându-l cu tăiat putea lui de motan firav.
Cel mare îi înmâna florile, iar în obrajii lui Yoongi apăru o culoare rozalie. Luă buchetul de flori în mâinile lui Hoseok, mulțumindu-i și sarutandu-l pe obraz.
-Esti gata pentru cina în ora? Îl întreabă Hoseok pe cel mic după ce își lasa geanta pe canapea, luându-și doar portofelul, cheile și telefonul.
-Mai gata ca oricând. Unde mergem să mâncăm?
-Ma gandeam să mergem la un restaurant mai tradițional. Stiu un loc bun unde se servește cea mai bună după de os de vită.
-Sună bine. Nu am mai încercat până acum.
-Atunci, ma simt onorat ca prima dată când o să încerci o să fie cu mine.
Cei doi porni spre centru orașului, ținându-se de mână și aruncându-si priviri scurte și dulci din când în când.
Hoseok le mulțumi în gând soților Kim, mai ales lui Namjoon, care îi dăduseră ideea de a merge la un restaurant unde se servește după de os de vită. Nu știa dacă îi va placea lui Yoongi, dar dacă nu, vor merge la un local cu pui prăjit, cel mai bun din oraș.
-Yoonie, își multumesc mult de tot pentru pachetul de azi, a fost foarte gustos.
-Serios? Chiar ti-a plăcut? Atunci o să îti mai fac. A fost distractiv. Zambetul gumat a lui Yoongi se ivi după ultima propoziție.
-Dar, te-a ajutat cineva sa îl faci? Când îi văzuse pachetul lui Taehyung, își dăduse seama că era ceva la mijloc.
-M-a ajutat Kookie, când ai plecat până la magazin, am avut destul de timp cât sa iti pregătesc ceva bun și gustos. Și Kookie i-a pregătit unul lui Tae hyung.
-De asta te-am întrebat, am mâncat azi cu Taehyung, și am vazut ca are ceva asemănător cu al meu, și stiam ce este ceva la mijloc. Dacă o sa mai poti, poti sa imi mai faci?
-Cu mare drag, atât timp cât iti place, o să fac până o să intri la pensie.
-Tu cumva ma faci bătrân? Hoseok se opri în loc, uitându-se la Yoongi.
-Glumeam Hobi. Yoongi nu știa dacă să fugă sau nu de Hoseok.
-Hai să intram, imi este o foame de lup.
Ajunsera în fața restaurantului, ai de afară se simțea mirosul mâncării. Intrară în restaurant, luând o masa mai retrasă, comandând ceva de mâncare. Și aici vine momentul în care Yoongi încearcă pentru prima dată după de os de vită.