Blue Side || YoonSeok

🦝

-Yoongi? Vocea lui Hoseok le atrase atenția lui Namjoon și Inseong.
-Hoseok?! HOSEOK?! Esti bine? Surprinzător, Inseong era mai panicat decât Namjoon.
-Yoongi? Yoongi unde e?
-Yoongi e bine. Tocmai a ieșit din operație. Îl anunță Namjoon pe roșcat.
Operatie? Ce operatie? 
-Ce operatie? ii intreaba roscatul pe cei doi, simtind cum inima lui se face cat un purice.
-Yoongi a intrat in operatie inaintea ta. Iar cat timp ai ramas incontient dupa operatie, medicii au reusit sa il salveze pe Yoongi. A avut mai multe rani de corp, dar in special a fost a fost accidentat la cap. Pe drum a pierdut destul de mult sange, dar a putut fi salvat.
Hoseok incarca sa se ridica din pat, dar piciorul care ii era acum in ghips nu il ajuta decloc. isi dorea sa ajunga lla Yoongi cat mai repede. Vroia sa il strnga in brate, de parca ziua de maine nu ar mai fi existat. 
-Jin a fost foarte ingrijorat. Cand a vazut ca nu l-ai sunat cand ar fi trebuit sa ajungeti acasa, si cand a vazut stirea legat de accident, spunea ca suneti voi. Atunci nu am vrut ca accept ca voi ati fost victimele accidentului, dar cand am fost sunat de la spital, imi venea sa ma dau cu capul de toti pereti.
-Politisti sau misunat pe aici o buna perioada de timp, avand nevoie de declaratia ta, dar cu greu i-am facut sa plece. Incepeau sa ma enerveze si pe mine, dar amite pe tine, care ai fost inconstient ceva ore bune, plus minus operatia. La frustrarea lui Inseong, se adauga si faptul ca icepuse sa isi ciufuleasca parul, obicei de care capase cu greu.
-Vreau sa il vad pe Yoongi. Trebuia sa il vad pe Yoongi. Hoseok se albise la fata, ceea ce ii speriase pe ambii doctori care stateau langa ei.
-Hobi, te rog , intelegene. Este pentru binele amandurora, daca nu va vedeti acum. Yoongi este inconstient, fiind inca sub anastezic, iar tu te-ai albit la fata. Nu trebuie sa te fortezi acum, si nici urmatoarea perioada. Inseong isi stia seniorul ma bine ca orcine,  
-O sa vorbesc cu directorul, ca sa te treaca in concediu medical. Si daca te prind ca vi la munca, voi vorbi cu Jin. Namjoon stia foarte bine ca lui Hoseok ii era frica de Seokjin cand se enerveaza, asa ca il folosi drept amenintare.
Hoseok simtea ca innebunea in acel pat. Il vroia pe Yoongi atat de mult. Nu isi putea scoate din cap imagian cu Yoongi care se pusese in fata lui, si nu putea uita senzatia mainilor celui mic care se infasura in jurul lui. Dar ceva ce ii bantuia mintea lui Hoseok, era sentimentul de neptinta, cand il vazu pe Yoongi ca cativa matri de el, ranit, si cu o balta de sange in jurul capului.
Ii promise ca il va proteza de toate lucrurile rele, dar in schimb, Yoongi il protejase. Si-ar dori atat de mult sa de-a timpul inapoi, pentru a evita accidentul care avusese loc. Atunci ar fi ramas acasa la sotii Kim, sau puteau lua autobuzul. Dar Hoseok l-a ascultat pe Yoongi, si au luat-o pe joos. Dar aici nu este vina nici a li Yoongi, nici a lui Hoseok. Nimeni nu stia ca acel acident va avea loc. Iar nimeni nu era vinovat, in afara de cel ce a provocat accidentul, sau de cel ce i-a taiat taiat franele.
Namjoon il sunase pe Seokjin, informandu-l despre Yoongi si Hoseok. Ii auzea vocea sotului sau cum era obosita si ragusita, semn ca a plans. Il durea inima sa il auda asa. Figura sa materna ii uimea pe toti de fiecare data. Dar in acelasi timp il facea pe Namjoon sa se ingrijoreze la randul lui.
Seokjin incepuse sa planga dupa plecarea lui Namjoon. Trebuia sa nu ii lase sa plece acasa. Puteau face seara filmelor, care se terminca cu toti dormind pe canapea, fiecare dorming cu poate. Dar nu, trebuiasa se intmple ceva.
Inseong si Namjoon vorbeau intre ei, parca derutandu-l pe Hoseok, care se uita prin jurul patului, dupa acea sursa de greutate care era pe pieptul lui cand se trezise. Simtise ca are o greutate pe pipt, asa cum ii simtise si sarutul lui Yoongi, fin si usor. Inca nu isi poate explica cum ii simtise sarutul lui Yoongi, cand acestia erau in operatie.
Totul in jurul celor doi era o harababura totala. Se putea afla secretul lui Yoongi foarte usor, dar nu isi explica cum nimeni din spital nu isi daduse seamna ca acesta e hybrid. In mintea lui Hoseok era un dezastru la fel de care ca cel din jurul lor. Daca s-ar fi aflat de Yoongi, ambii ar fi ajut mai probleme, iar Hoseok il putea pierde pe Yoongi.
Daca ar fi stiut Hoseok d etot ce se intampla in jurul sau, putea sa inebunesac si mai tare. Cand spiritul lui Yoongi incepuse sa se plimbe prin spiral, in urma lui era si motanul Yoongi, care dormea pe pieptul lui Hoseok, si in mometul de fata, motanul Yoongi dormea linistit pe pieptul lui Hoseok, cu poticul in scorbitura gatului celui mare.
Odata cu spiritul motanului Yoongi, si partile de pisica ale lui Yoongi au disparul. Sufletul lui Yoongi isi dorea ca inainte de toate sa isi arate sentimentele fata de Hoseok. Chiar daca nu putea simtii atingerea, sufletul lui Yoongi il sarutase pe Hoseok. pentru a putea face totul impacat.
Nu stia daca isi mai doreste sa se trezeasca sau nu, dar nu-l putea lasa asa pe Hoseok. Stia foarte bine ca el era totul pentru Hoseok, iar Hoseok era totul pentru el. Se completau perfect. Dar destinul nu era de partea lor. Destinul ii vroia despartiti.
-Chiar nu ma puteti duce la Yoongi? Vocea lui Hoseok semana ca a lui Seokjin, obosita si trista.
-Hoseok, daca nu o sa iti placa ce o sa vezi, ce faci? deja nu esti bine, iar daca vei mai avea si o cadere nervoasa, va trebui sa te bagam sub tratament mai repede decat am crede. Cu fircare cuvant rostit e Namjoon, cu tatat nodul din gat al lui Hoseok se intensita.
-Nu o sa am o cadere nervosa. Vreau doar sa il vad. S-a pus in fata mea, a fost lovit mai tare decat mine. Nu ma pot impaca cu gandul ca iubirea mea mica este ranita. Si de data asta, Hoseok incerca sa se ridice.
Inseong credea ca va ceva nervos cand vine vorba de acest subiect, ajungand sa ii aduca lui Hoseok un scaung cu rotile, pentru al dce pe roscat catre motan.
-Uite aici, Inseong ii face semn lui Namjoon sa il ajute cu Hoseok si sa il puna pe Hoseok in scaunul cu rotile. Uite, te ducem la Yoongi, dar de acolo, sa nu faci vreo criza, ca te fac una cu pamantul.
-Am inteles, si du-ma mai repede ca scumpucul ala de motan.
Cuvintele lui Hoseok ii aprinsese un beculet. Il verficase pe Yoongi inainte sa ajunga la roscat, si nu ii mai vazuse urevhile negre, dar nici coada cea pufoasa.
-Hoseok, stii ceva legat de urechile lui Yoongi? Cand am fost sa il verific, nu mai erau acolo. Namjoon se apropie de urechea lui soptindu-i.
-Stai ce!? Cum adica nu mai erau. du-ma te rog mai repede la el.
Cei trei intra in salonul unde cel mic dormea. Avea un somn atat de profund, incat nu fusese trezic nici macar de zarva din jurul sau. Hoseok se apropie de el, isi simtea lacrimile cum amenintau, in dorinta de a iesi. Dorea sa planga atat de tare, si nimeni nu putea sa il opreasca. Puiul sau statea acum pe un pat de spital, avand o masca de oxigen pe fata, ochii sai albastri ca cerul erau aum inchisi, iar parul sau negreu si pufos, era acum drept si fara pic de volum.
Hoseok isi aseaza mana peste parul cel negru al celui mic, incepand sa-l mangaie. Degetele i se strecura in par, in zona unde ar fi trbuit sa fie urechile, si nu le simte. In mometul acela a ceat. A inceput sa planga. 
Se simtea ca intr-o drama in mod ironic si neironic, se simtea ca in My Roommate Is A Gumiho, cum in ultimul episod, protagonistul sarise sa o apere pe fata, si atunci el a devenit cu totul uman. Isi doreste ca scena aceea sa nu devina realite, iar Yoongi sa devina uman. Sa fie sincer, Hoseok nu si-ar dori ca Yoongi sa devina uman, pentru ca si-ar pirde chestia speciala. Bine, pentru Hoseok, Yoongi e special pentru cine e, nu doar pentru ca este un hybrid, sau pntru ca este mai mic decat el.
-Y-Yoongi... De ce... De ce tu?
Lui Hoseok i sa spus sa nu faca o criza, nu ca nu are voie sa planga sau ceva de genul asta. Cel mare incepuse sa planga, strangandu-i mana lui Yoongi la piept. Era atat de rece. Analizandu-l pe Yoongi, Hoseok observa ca acesta nu mai avea zgarda. Stia foarte bine ca o avusese inainte de accident, doar ca nu mai avea acceasi cloare, ci una visinie, imbibata cu sange. Il durea numai gandul ca acea zgarda a fost pirduta pe undeva. Atat zgarda, cat si pandantivul fusesera facute la comanda, fiind un design ales si creat de cei doi, era unit.
-Baieti, unde ii este zgarda? intreba Hoseok alaturi de un suspin.
-Zgarda i-a fost data jos, si momentan este folosita ca si proba. Dar o sa o primesti inapoi cat de curand. Il informa Nam joon pe cel care plangea.
Hoseok se simtea tot mai rau, iar fata ii devenea din ce in ce mai alba. Incepuse sa planga din ce in ce mai tare. Isi lasase capul sa cada pe pieptul lui Yoongi, continuand sa planga. Daca ar fi fost mai atent, nu s-ar fi ajuns la asta.
Spiritul motanului Yoongi, statea alaturi de cei doi medici, uitandu-se la cei doi, unul care plangeam, iar celalalt care se lupta pentru a se trezi. Inseong si Namjoon hotara sa i lase pe cei doi singuri, plecand spre birourile lor.
Temperatura corpului lui Yoongi de venea tot mai scazuta, facandu-l pe Hoseok sa se ingrijoreze. Cand isi ridica capul de pe pieptul lui, il vazuse pe mtanul Yoongi cum statea si se uita  cu parere de rau la el. Simtea ca innebunea, acum vedea spirite. Dar nu asta era problema cea mai mare. Se da un pas mai in spate, uitandu-se la motanul Yoongi cum dadea din cap in stnag si in dreapta. 
Camera devenea plina de particule mici albe si albastre, erau ca niste mici stelute, cristale sau pietre pretioase. Aparatele de monitorizare scoteau un piuit lung si tare. Semn ca inima lui Yoongi se opri. Corpul sau incepu sa lumineze, iar coada si urechile lui aparu din nou, doar ca de data asta, erau facute din aceleasi particule cu cele din camera. Erau albastre deschis si luminau. 
Particulele dispareau una cate una, dar corpul lui Yoongi se transforma in particule, treptat. Incepand de la maini si picoare, terminandu-se la fata. cadn procesul era pe la jumatate, Hoseok se repezi spre Yoongi, incercand sa il i-a in brate. Dar tot ce imbracisa era aerul, Pentru ca Yoongi diapru complet, lasand in urma sa acele particule.
-NAMJOON! INSEONG! VENITI AICI! Hoseok tipa disperat dupa prietenii lui.
Cand acestia intrau in salon, il vazusera pe Hoseok cazut in genunchi, langa patul gol. Yoongi nu mai era, iar Hoseok era pe cale sa faca un atac de panica. Yoongi, puiul lui, disparu chiar desub ochi lui, landa in urma sufletul ranit al alui Hoseok.
Era mai mult decat panicat, disperat, ranit, abandonat. Il durea sa il vada pe Yoongi cum disparea chiar desub ochii lui. 
Si un lucru era clar. Era pierdut.