Ana

Capitolul X

E aproape ora 18 si mai arunc o privire in oglinda inainte de a iesi din camera. Pentru prima oara dupa mult timp ma simt foarte bine cu mine si imi place ceea ce vad. Rochia arata impecabil si chiar daca initial mi s-a parut prea mult pentru gustul meu, acum cand sunt gata machiajul si parul mi se pare ca arata demential. Cu toate ca este o rochie neagra si lunga, decolteul adanc, talia bine accentuata si crapatura de pe picior care urca pana sus o fac deosebita.
Ies din camera si ma intalnesc in holul de jos cu Raffaele care ma asteapta probabil de ceva vreme la cat de agitat pare sa fie. Ca de fiecare data, arata incantator, iar costumul pe care il poarta ii pune si mai mult in valoarea fizicul bine lucrat.
Nu am apucat sa schimbam mai mult de trei cuvinte dupa seara trecuta si nici nu am de gand sa incep eu o conversatie. Il vad cum ma priveste in momentul in care ma indrept inspre el si nu pot sa nu-mi aduc din nou aminte de momentele de apropiere din seara precedenta.

- Arati foarte bine, Ana!
Imi zambeste si imi intinde o mana facand o plecaciune usoara, exact ca in filmele de epoca. Fac si eu o reverenta in timp ce il iau de mana dupa care izbucnim amandoi in ras. De ce nu am putea avea parte de mai multe momente ca acesta? E atat de frumos cand zambeste incat simt ca ma pierd cu totul...si el stie asta. Trag aer in piept si imi reiau expresia serioasa de dinaintea micului nostru moment.
Pornim impreuna spre gradina frumos aranjata care acum este plina ochi de oameni. Muzica se aude destul de incet ceea ce face ca vocile invitatilor sa o acopere aproape in totalitate. Parintii lui ne observa, iar Francesca atrage atentia invitatilor asupra ei dupa care incepe sa vorbeasca. La sfasitul discursului ei care a fost exclusiv in italiana ma intorc spre Raffaele usor.

- Imi spui si mie, te rog, ce a zis? Am prins cateva cuvinte, dar nu mare lucru...

- Poate nu ti-ar prinde rau sa inveti putina italiana. Si stai linistita, a fost doar de bine.

Mda, poate o sa invat si italiana, dar nu acum. Ma uit in jurul meu si analizez tinutele invitatilor si nu pot sa nu observ ca toti arata ca scosi din cutie, insa sunt rapid scoasa din reveria mea de o voce stridenta si mai apoi de posesoarea acesteia care sare de gatul lui Raffaele.

- Ana, ti-o prezint pe sora mea mai mare, Elisa!

Ii intind mana, insa femeia ignora gestul meu si ma ia direct in brate. Raman ca o scandura si ma uit la Raffaele care pare sa se distreze nespus pe seama mea.

- Ma bucur tare sa te cunosc, nu mi-a venit sa cred cand am auzit ca Rafa se casatoreste! Doamne, esti superba!

Cine se casatoreste?! Nu se casatoreste nimeni aici...ce tot vorbeste asta? Ma uit spre Raffaele incruntata, dar imediat isi schimba privirea intr-una serioasa si imi face semn discret spre multimea de invitati. Imi reiau un zambet fals si ii raspund Elisei la imbratisare.

- Si eu ma bucur sa te cunosc!

- Merg sa mai schimb cateva vorbe cu cei de aici, dar ma intorc la tine, vreau sa mai povestim.

Ma uit la ea cum se indeparteaza de noi, dupa care ma intorc spre Raffaele.

- O sa fie o seara lunga...

- Da, nici nu ai idee...Scuza-ma putin, o sa dispar cateva momente, am ceva de discutat cu tata.

Il vad agitat din nou, asa ca nu pun intrebari, doar ii fac semn din mana plictisita spre aleea care duce spre casa.
Langa mine apare un tip cu mai multe pahare pe o tava, imi spune ceva in italiana, bineinteles ca nu pricep nimic asa ca dau din cap si iau un pahar. As lua si doua, dar probabil o sa fiu nevoita sa mai port cateva conversatii pe aici, asa ca o iau usor. Ma asez langa o masuta ai imi aprind o tigara. Pana la urma poate ca nu o sa fie asa oribila seara asta.

- Deja te-a lasat singura? Nici de o ora nu a inceput petrecerea si el deja s-a carat. Ai grija, asa sunt barbatii din familia asta.

Ma intorc si dau cu ochii de Isabella care pare mult mai lipsita de chef decat mine. Isi ciocneste paharul de al meu si ia o inghititura din el in timp ce ma fixeaza cu privirea.