Ana

Capitolul XX

De mai bine de o saptamana petrec mai mult de 12 ore pe zi la magazinul Elisei. A mai angajat o tanara care se ocupa de vanzarea propriu-zisa a hainelor, iar acum imi petrec tot timpul cu cele doua. Atunci cand ajung ele eu sunt deja acolo, iar cand pleaca eu tot acolo raman, insa cu ocazia asta am inceput sa mai invat italiana, in sfarsit. Fac orice sa ma tin cat mai ocupata pentru ca altfel as lua-o complet razna.

Am evitat cat mai mult sa il vad pe Raffaele si cred ca si el a facut acelasi lucru. Chiar daca am mai impartit camera in cateva nopti, nu ne-am adresat nici macar un cuvant. Nu am discutat despre ce s-a intamplat in seara aceea sau dimineata urmatoare si lucrurile au ramas in aer, iar tensiunea dintre noi probabil e resimtita si de cei din jurul nostru. Imi dau seama ca orgoliul lui a fost ranit, dar nici nu stiu ce as putea sa ii mai spun acum...insa nu am de gand sa las lucrurile asa. O sa incerc ca vorbesc cu el, sa ajungem macar la o intelegere. Ca inainte.

Din cate l-am auzit vorbind cu Vicenzo serile trecute, au un transport destul de mare care trebuie sa ajunga in curand, iar asta inseamna ca o sa fie mai mult ca sigur in port. Mi-am propus sa merg in seara asta acolo si sa discut cu el. Acum trebuie doar sa aflu exact unde il gasesc si sper sa fie de acord Elisa sa ma ajute cu informatia asta, altfel o sa imi fie imposibil.

E ora 20, iar Elisa se pregateste deja sa mearga acasa asa ca trebuie sa profit acum de ocazie pana nu pleaca.

- Ma gandeam sa ii fac o vizita lui Raffaele in seara asta...
Se uita nedumerita la mine si incepe sa rada.

- Ce vizita? Nu locuiti in aceeasi casa?

- In ultimele zile a tot fost plecat pana tarziu si din cate am inteles o sa fie la...stii tu.
Nu pot sa vorbesc pentru ca e langa noi cealalta tipa care mai aranjeaza una-alta prin magazin inainte de inchidere.
Elisa se uita aproape socata la mine cand intelege la
ce ma refer.

- Ana, nu poti sa mergi acolo!

- O sa am grija! Vreau doar sa vorbesc cu el. Ma evita, chiar nu stiu ce sa mai fac...te rog!

- Off! Uite cum facem, iti dau adresa, dar roaga unul dintre angajatii de acasa sa te duca. Si suna-l pe Raffaele cand ajungi. Nu te plimba aiurea pe acolo, ai inteles? Si sa nu ii spui de unde ai stiut cum sa ajungi la el.

O ora mai tarziu ajung langa port si parchez masina cat mai aproape de intrare. Bineinteles ca l-am mintit pe unul dintre angajati spunandu-i ca Raffaele a zis sa mi se dea o masina ca sa pot iesi in oras. Omul nu a comentat nimic, doar m-a condus in garaj si mi-a inmanat cheile masinii pe care am ales-o.
Cobor din masina, intru pe una dintre portile mari si mi se pare cel putin bizar ca nu e nimeni aici care sa stea la paza. Ma uit pe harta telefonului si continui sa merg pe langa depozitele imense incercand sa gasesc reperele indicate de Elisa.

Observ depozitul la care trebuia sa ajung si zambesc gandindu-ma ca pana la urma nu a fost atat de greu de gasit. Insa atunci cand ma pregatesc sa il sun pe Raffaele ca sa il anunt unde sunt, telefonul imi e smuls din mana si sunt prinsa de bratul puternic al unui barbat care bolboroseste ceva in italiana. Incerc sa ma eliberez din stransoarea lui cand simt cum ceva rece si dur ma apasa intre omoplati. Ii explic mai intai in engleza cine sunt, insa nu reactioneaza, ceea ce ma face sa imi dau seama ca nu intelege nimic din ce ii spun. Intru in panica si nu vreau sa ma gandesc ca ar fi in stare sa ma omoare, cu toate ca incep sa cred ca e si asta o posibilítate. Ma linistesc putin si de data asta ii spun in putina italiana pe care o stiu ca sunt sotia lui Raffaele. Striga pe cineva si imediat mai apre un tip langa el. Vorbesc ceva intre ei, apoi celalalt barbat scoate telefonul si apeleaza pe cineva.
In scurt timp apare Raffaele si am impresia ca vrea sa ne omoare pe toti 3. Le spune ceva de dulce celor doi barbati, sunt eliberata de bratul ce ma tinea imobilizata si imi recuperez telefonul.