Ana

Capitolul VII

Am ajuns acasa, m-am inchis in dormitor si le-am trimis un e-mail celor de la agentie sa-i intreb cand pot sa vizionez alte apartamente si sper sa primesc un raspuns cat mai curand. Am sentimente atat de contradictorii in ceea ce il priveste pe Raffaele, dar decizia cea mai buna este clar aceea de a pleca de aici cat mai repede.
Fac un dus fierbinte, imi iau pe mine o pereche de pantaloni scurti si un maieu si ma asez in pat in timp ce iau la rand toate retelele de socializare ca sa fac timpul sa treaca mai usor.
Dupa aproximativ o ora Raffaele bate la usa dormitorului meu. Ma ridic din pat si deschid usor usa cat sa mi se vada doar fata. Nu ma simt confortabil sa stau in fata lui imbracata atat de sumar.

- Da, ce e? ii spun pe un ton rece in timp ce privesc mai mult pe langa el pentru a-i evita privirea.

- Ce faci, hai sa lucram la proiect, doar nu ai uitat! Mai avem doar saptamana asta si trebuie livrat. imi spune in timp ce se sprijina intr-o mana se tocul usii.

- Daca voiai sa lucram la proiect ramaneam la birou. Nu vreau sa fac nimic acum. Noapte buna!
Incerc sa inchid usa, insa brunetul pune piciorul intre usa si prag si nu reusesc sa o inchid. Il privesc cu uimire si enervare in acelasi timp si astept sa vad ce mai are de zis.

- Ah, ce frumos imi tranteste ea usile in nas la mine in casa...si eu care chiar credeam ca devenim prieteni.
E clar ca nu ii pica bine modul in care aleg sa il tratez, dar putin imi pasa mie in momentul asta.

- Prietenii nu ascund lucruri unii de altii!

Ofteaza si isi da ochii peste cap vizibil deranjat de replica mea.

- Ana, daca asta are legatura cu ce ai tu impresia ca ai vazut in seara asta la cafenea...am spus ca eu credeam ca devenim prieteni. Stii ce inseamna asta? Ca o relatie de prietenie se creeaza in timp, nu crezi ca esti putin cam bagacioasa si pui cam multe intrebari intr-un timp atat de scurt?

- Stii ceva? Tu te-ai oferit sa ma ajuti, nu te-a obligat nimeni. Astazi am trimis un mail catre cei de la agentie si probabil in scurt timp ma vor contacta ca sa incep sa vizionez alte apartamente. Deci nu iti mai stau mult pe cap. Apreciez ce ai facut pentru mine, dar nu te astepta sa nu pun intrebari cand in mod evident se petrece ceva ciudat cu tine. Ma sperii, pricepi?
Aproape raman fara aer dupa ce termin de vorbit si simt cum mi s-a uscat gura de tot.

- Si crezi ca ar fi mai putin inspaimantator daca ai afla mai multe? Nu stiu ce a fost in mintea mea sa te aduc aici...
O spune oarecum resemnat si ofteaza in asteptatarea raspunsului meu.

- Probabil ca nu ar fi mai putin inspaimantator...la cum te comporti clar nu e ceva de bine.
Oftez si imi ascund si mai mult corpul in spatele usii. Incep sa imi dau seama ca intr-adevar ar trebui sa incetez cu intrebarile si vreau sa se termine odata discutia asta, nu imi place directia spre care se indreapta.

- Ana, nu vreau sa te bag in chestiile astea, las-o asa, o sa pleci din casa asta probabil in curand si nu o sa-ti mai bati capul cu nimic. In orice caz, chiar am vrut sa te ajut si cat stai aici nu ai de ce sa iti faci griji. Atat am avut de zis. Noapte buna!

Nu ii raspund, doar inchid usa in urma lui si ma asez pe marginea patului. Plecarea mea din Romania trebuia sa imi aduca liniste, nu chestia asta in care ma aflu acum, un amalgam de emotii ce imi tulbura mintea si sufletul. As vrea sa stiu ce ascunde, dar nu pot sa mint ca simt o teama considerabila in acelasi timp.
Am venit in Londra pentru a-mi face un viitor si pentru a trai exact cum imi doresc, libera si linistita si uite-ma acum locuind sub acelasi acoperis cu un...nici nu stiu cum sa il numesc. In momentul asta in mintea mea el poate fi orice, traficant de droguri, proxenet, criminal, sa-l ia naiba! Ca bine se mai ascund unii sub masti din astea "normale". As putea sa aflu mai multe si sa merg la politie, sa vorbesc cu cineva de la munca, dar daca ma bag in belele si mai mari.
Poate daca as putea as arunc un ochi prin biroul lui si sa gasesc ceva, orice dovada, atunci as putea sa vorbesc cu cineva. Daca as ramane din nou singura in casa...dar ieri a preferat sa ma ia cu el la cafenea, putea foarte bine sa imi spuna ca are treaba si sa ma lase sa vin singura acasa. Probabil devin si paranoica usor,usor...
Imi petrec restul serii in camera citind si ignorandu-l pe Raffaele care se aude vorbind la telefon din birou si nici nu stiu cand ma fura somnul.