Ana

Capitolul XVI

A trecut deja o saptamana si jumatate de cand ne-am casatorit si simt ca nu mai am pic de enrgie in mine. A trebuit sa ajung in Romania pentru a-mi schimba actele si bineinteles ca fiind insotita de Raffaele, sederea in tara a fost un chin pentru amandoi. Am inchiriat un apartament in care s-au trantit usi si s-au adus reprosuri din ambele parti de dimineata si pana seara tarziu. Familia mea nici nu a stiut ca am fost in tara. Am reusit sa o conving si pe Irina sa nu le spuna nimic parintilor mei momentan, iar toate astea m-au obosit teribil.

Am ajuns ieri noapte inapoi in Palermo si simt ca stau ca pe ghimpi in casa asta, iar in momentul in care fac plata biletului de avion spre Londra rasuflu usurata. Maine seara am zborul, asa ca ar fi bine sa incep de pe acum sa imi strang lucrurile.
Ieri am fost sunata si de Chris, managerul cazinoului, iar luni ma asteapta pentru a ma pune la curent cu tot ce inseamna afacerea asta. Asta inseamna ca am cateva zile sa ma pun pe picioare pentru a fi cat mai atenta la ceea ce urmeaza. Mi-am propus sa imi ocup timpul cat mai mult ca sa nu ma mai gandesc la cele intamplate, la Raffaele...

Incep sa imi impachetez lucrurile in momentul in care Raffaele intra in camera, asa ca profit de ocazie sa il anunt ca maine seara urmeaza sa plec.

- Am avion maine seara. Poate vorbesti cu cineva sa ma duca la aeroport, te rog.

- Nu se poate, maine seara avem treaba. Impreuna.
Imi raspunde atat de asertiv, incat raman cu gura cascata.

Se uita la mine calm in timp ce se sprijina de biroul de langa geam.

- Nu cred ca ai inteles. Mi-am luat deja biletul de avion.
Incerc sa il lamuresc si astept sa imi confirme ca pricepe ce ii spun.

- Nu, cred ca tu nu ai inteles. Avem alte planuri. Iti iei alt bilet dupa ziua de maine. Nu pleci nicaieri maine!

Aproape ca trantesc pe jos hainele pe care tocmai le scoteam din dulap si ma duc spre el amenintator. Nu stiu exact ce am impresia ca am sa obtin prin asta, insa nu pot sta locului.

- Si mie de ce imi spui abia acum? Stiu bine ca avem o intelegere, insa am impresia ca iti bati joc de mine! Si nu am sa te las sa faci asta!

Il impung cu degetul aratator in piept in timp ce privesc in sus spre el. Nu imi pasa ca am inaltimea unui copil in comparatie cu el. In mintea mea am impresia ca sunt foarte periculoasa si hotarata in acest moment, insa cand il vad ca incepe sa rada si imi indeparteaza mana, realizez ca nu sunt luata deloc in serios.

- Hai, fii o fetita cuminte, calmeaza-te si pune hainele alea la loc acum pentru ca nu pleci nicaieri.
Iese din dormitor si ma lasa acolo ca pe o proasta dupa ce mi-a adus la cunostinta ca planurile mele se schimba fara ca eu sa am ceva de spus. Ceea ce nu e nimic nou pentru el. Vad negru in fata ochilor si apuc vaza frumoasa de cristal ce statea pe pervazul geamului ca mai apoi sa o arunc cu putere spre usa ce tocmai s-a inchis in urma lui.

- Te urasc!
O spun chiar daca in adancul sufletului nu simt asta. Cu toate ca mi-as dori.

***

Poate ca pare prostesc, insa mi-am propus sa ii stric cu orice pret seara asta lui Raffaele.
Mi-am luat un alt bilet de avion pentru maine seara si sper sa nu ma anunte din nou ca a intervenit ceva pentru ca data asta chiar nu am de gand sa mai reprogramez plecarea.

Marile planuri pe care le avea cu mine si pentru care a trebuit sa imi aman plecarea in Londra constau in prezenta noastra la o petrecere unde vor veni doar persoane importante in ceea ce priveste "afacerea" intreprinsa de familia Di Matteo. Adica o mizerie in care barbatii isi vor etala masinile, femeile si nu in ultimul rand puterea pe care o au in lumea asta corupta a lor.
Petrecerea se tine undeva pe malul marii in incinta unei vile de lux, mesele frumos aranjate fiind asezate atat in interior cat si in exterior pe terasa de langa piscina ce are vedere inspre mare. Privelistea iti taie intr-adevar rasuflarea, iar locul asta e mai mult decat perfect pentru a ramane in memorie drept o seara superba in Sicilia. Insa eu nu pentru a-mi crea amintiri frumoase ma aflu aici.