Ana

Capitolul V

Ajungem acasa la Raffaele dupa un drum de aproximativ 20 de minute de mers cu masina, ceea ce inseamna un drum de o ora si ceva de mers pe jos pana la job, asa ca s-a zis cu "plimbarile" mele pana la munca, trebuie sa incep sa merg cu transportul in comun de acum inainte. Nu ca ar fi o problema, nici in Romania nu aveam sofer, dar Bucurestiul este minuscul in comparatie cu Londra, iar dupa intamplarea cu apartamentul incepe sa imi fie teama si de oamenii de pe strada.

Intram cu masina in parcarea subterana a blocului, iar de acolo urcam cu liftul pana la etajul 4. Raffaele deschide usa apartamentului, intram si recunosc ca imi pica fata pe jos cand privesc in jurul meu.
Incepe sa imi faca un scurt tur al apartamentului, exista doua dormitoare, unul avand si baie proprie, o alta camera ce serveste drept birou, o alta baie undeva in capatul holului de la intrare, bucataria imensa si un living la fel de imens si frumos decorat cu un perete doar de sticla ce da spre o terasa.

Probabil imi vede privirea de copil speriat si mirat in acelasi timp pentru ca zambeste, dupa care imi spune:

- As aprecia daca nu ai povesti pe la birou nimic din toate astea. Iti dai seama ca ar pica urat din mai multe puncte de vedere. Poate ca nu sunt seful tau, dar eu si Emily mai impartim responsabilitatile in echipele noastre si...

- Da, da, inteleg, nu ai de ce sa iti faci griji.

Sa creada el ca tin doar pentru mine, macar Yuliana trebuie sa stie pe unde stau, nu ma simt deloc in siguranta locuind cu un strain in casa. Si ce casa...Daca mi se intampla ceva...si din nou simt cum ma cuprinde o teama de nedescris. Ultimele doua zile mi-au cam pus capac, trebuie sa recunosc, am nevoie de putina liniste.

- Am sa iti las tie dormitorul meu pentru ca are si baie proprie. Merg sa imi mut din lucruri si intre timp poti comanda ceva de mancare, vezi ca sunt niste meniuri in bucatarie. Ia-mi si mie ceva.

- Dar nu e nevoie sa faci asta, spun repede simtindu-ma din ce in ce mai prost si mai datoare fata de el.

- E mai bine asa, in felul asta evitam sa ne vedem prea mult. Spune destul de serios si intra in camera.

Nu inteleg, ma cheama sa stau aici, dar nu vrea sa ma vada. Inteleg ca nu suntem cei mai buni prieteni, dar nici cea mai antipatica persoana din lume nu sunt si fara lipsa de modestie pot spune ca sunt destul de placuta privirii.

Dau comanda de mancare dupa ce ma uit 15 minute pe meniurile respective, iar dupa ce isi muta el lucrurile in celalalt dormitor, este randul meu sa ma asez in noua mea camera. Dormitorul este superb, decorat cu mult bun-gust, iar baia nu este mai prejos, ma simt ca la un hotel de lux aici dupa ce am stat cateva saptamani in apartamentul acela micut.

Fac repede un dus si ma imbrac cu niste colanti si un tricou mai larg, nu vreau sa atrag atentia in vreun fel sau sa transmit ceva ce nu trebuie, dupa care ies din dormitor si merg spre bucatarie unde il gasesc pe Raffaele.
Probabil tocmai a iesit si el din dus pentru ca parul lui brunet si putin ondulat este acum ud, iar asta il face sa fie si mai atragator. Ceea ce ma surprinde este faptul ca are pe el un maieu ce lasa la iveala tatuajele pe care le are, iar la o prima privire par destul de multe. Mana stanga este toata imbracata intr-un model negru destul de greu de descifrat, iar spatele pare la fel sa fie desenat in acelasi stil. Probabil de asta se imbraca doar in camasi cu maneci lungi la birou. Dar de ce le-ar ascunde?

Ma opresc din a privi atat de insistent spre cel din fata mea si observ ca a venit si comanda de mancare. Am comandat salata pentru ca e deja tarziu si nu cred ca mai pot manca altceva, iar ziua de astazi mi-a cam taiat pofta de mancare, probabil pentru urmatoarea perioada.

- Nu stiam ce sa iti iau asa ca am comandat si pentru tine tot salata. Ii spun in timp ce scot recipientele din punga de pe masa.

- Da, e ok. Imi raspunde destul de sec in timp ce isi ridica privirea din telefon.