Ana

Capitolul XII

Acest capitol este unul putin mai scurt si este povestit din perspectiva lui Raffaele

Ana merge in camera, iar eu ma duc in biroul tatalui meu si nu pot sa nu recunosc ca ma bucura sa nu il gasesc acolo.
Imi pun un pahar de whiskey si ma asez pe scaunul lui, dar simplul gand ca la un moment dat o sa vina vremea sa preiau responsabilitatile lui ma face sa simt un fior pe sira spinarii.
Ma ridic de pe scaun si parca nu am stare, iar ziua de azi mi-a cam pus capac, recunosc.

Cu cat petrec mai mult timp cu ea cu atat vreau mai mult si mai mult. Si cand ma gandesc ca ea e acum intr-o situatie aproape imposibila doar din cauza mea. In momentul in care am vazut-o pentru prima data am simtit ca imi pierd mintile daca nu o am doar pentru mine. Am fost cu destule femei, dar nici una nu avea ce are ea. Inteligenta, determinarea, frumusetea, iar la toate astea se adauga ceva ce nici nu stiu cu exactitate ce e, dar are o puritate care o face atat de diferita fata de restul.
Sa nu mai spun de buzele si pielea aia fina, de...

- Raffaele, ce faci aici?

Revin cu picioarele pe pamant in momentul in care aud vocea tatalui meu.

- Vreau sa vorbim despre Marco.

- Stiu ca exista neintelegeri intre tine si varul tau, dar suntem o familie, hai sa nu ne pierdem acum vremea cu asta. Avem lucruri mai importante de facut.

- Eu cred ca a cam venit vremea sa il punem la locul lui. Stii ca ii baga numai rahaturi in cap Isabellei? Incearca sa imi faca rau cu orice pret, tu nu vezi?

- Sa nu exageram, pana la urma ai cam dat-o in bara singur si e oarecum normal sa nu mai aiba incredere in tine.

- Poftim?

- Raffaele, ne-am trezit cu totii ca ai adus o straina in casa noastra...

- Orice femeie as fi adus tot o straina era la inceput pentru voi!

- Stii bine ca eu speram la o legatura care sa ne asigure in continuare o viata buna tuturor. Sa putem prospera ca famile, ca organizatie. Paola Salvo era o alegere foarte buna pentru tine, dar...

- Ah, te rog, inceteaza sa o mai aduci in discutie pe idioata aia! Ii multumesc lui Dumnezeu si astazi ca n-am fost intr-atat de prost sa raman cu ea.

- Ar fi bine sa fie serioasa treaba cu aceasta Ana si sa nu ne ducem dracu toti din cauza ta! Si a ei!

- Stai fara grija ca nu asta e motivul pentru care o sa ne ducem toti dracu.
Si as aprecia sa nu mi-l mai trimiti pe dobitocul ala pe cap cat sunt in Londra, ma descurc perfect si fara el exact cum am facut-o si pana acum! Iar daca o singura data ma mai calca pe coada, ii zbor creierii!

- Eu propun sa incetezi cu astfel de amenintari sau tu o sa ajungi sa ai probleme. Si ea, bineinteles.

Imi vine sa sar la gatul lui in momentul asta. Nu imi vine sa cred cat e de orb, incat nu vede ca marea problema e in familia noastra si nu in afara ei. Nici nu stiu ce a fost in mintea mea sa cred ca o sa gasesc intelegere la el. Si faptul ca o ameninta pe Ana...

- Nu o amesteca pe Ana in toate astea!

Pufneste si da din mana in semn de dezinteres. Am impresia ca omul asta vrea sa scoata ce e mai rau din mine.

- Avem un transport diseara si Angelo nu poate sa ajunga sa ii supravegheze pe baieti asa ca o sa mergi tu sa faci asta. Eu am alte lucruri de rezolvat acum.

Iese din birou si tranteste usa in urma lui. Nici nu inteleg de ce am venit la el, mai rau am facut, iar ceva imi spune ca Marco o sa devina umbra mea de acum inainte. Dar o sa am eu grija si de viermele ala daca trebuie.
Ies din birou si merg spre camera unde o gasesc pe Ana plictisita cu telefonul in mana.
Zambeste cand intru pe usa si parca imi e si mie putin mai bine cand o vad asa senina, asa frumoasa.