Ana

Capitolul III

Bineinteles ca am reusit sa intarzii astazi de dimineata cu toate ca locuiesc aproape de birou. Am iesit in graba pe usa, iar cand am ajuns in strada am realizat ca ploua. Cred ca asta este cea mai deprimanta primvara, plina de gri, nori si ploaie. Daca e ceva ce imi lipeste de acasa, este vremea. M-am intors in apartament ca sa imi schimb incaltamintea si sa caut umbrela care nu era de gasit nicaieri, iar intr-un final am reusit sa ajung la birou. Emily inca nu ajunsese, ceea ce m-a bucurat, nu as vrea sa creada ca sunt neserioasa.

Acum stau langa Yuliana, care imi explica putin despre proiectul pe care lucreaza ea acum si de care urmeaza sa ma ocup si eu. Este vorba despre o aplicatie ce urmeaza si fie instalata pe toate device-urile din unul dintre cele mai mari spitale din Londra. O sa fie mult de lucru si destul de complicat, dar imi place ideea.
La un moment dat, undeva in fata mea, la unul dintre birouri apare el, tipul de ieri. Are laptopul in mana si un teanc de hartii, cel mai probabil a fost intr-un meeting.
Deja Yuliana a devenit zgomot de fundal si nu mai aud exact ce imi spune. Ce Dumnezeu e in neregula cu tine, Ana? Nu inteleg ce e atat de fascinant la el..

- Pamantul catre Ana! Esti ok?

- Da, da, scuza-ma. Ii raspund fara sa imi iau privirea de la el.

- Sa nici nu te gandesti! Ana, ia-ti gandul, e o idee proasta!

- Nu inteleg ce vrei sa spui...Dar inteleg foarte bine ce vrea sa spuna si mai are si dreptate.

- Offf, Ana, ofteaza blondina si imi arunca o privire putin ingrijorata.

- Doar ma uit si eu, pare foarte greu de citit, cred ca de asta ma intriga.

- Mai bine citeste tu altceva, nu pe Rafa! Incepem amandoua sa radem zgomotos incat jumatate din persoanele din incapere se intorc inspre noi.

- Ce le distreaza asa tare pe fete in dimineata asta? ne intreaba Emily, aparand parca de nicaieri langa birourile noastre.

- Hei, Em, ce faci? spune Yuliana si ne oprim amandoua din ras.

- Nu am vesti prea bune pentru voi, cei de la spital vor sa mutatm deadline-ul proiectului cu 2 saptamani mai devreme. O sa lucrati cu cineva din echipa lui Raffaele pentru baza de date si partea de securitate. O sa stabilesc un meeting cu el  si cu voi sa vedem pe cine o sa ne dea, spune Emily si se indreapta spre biroul ei.

- Vezi cum te comporti in timpul meeting-ului, Ana, sa te stapanesti, te rog! Imi spune Yuliana si incepe sa rada. Ma stramb spre ea si imi mut privirea in laptopul din fata mea.

Doua ore mai tarziu, eu, Emily si Yuliana il asteptam pe Raffaele intr-o sala de meeting, insa acesta isi face aparitia abia dupa 15 minute.

- Imi cer scuze, a intervenit ceva si nu am putut ajunge la timp. Spune Raffaele pe un ton serios si apasat.

- Nicio problema, raspunde Emily, dupa care continua: dupa cum bine stii, cei de la St. George's Hospital au nevoie de aplicatie mai devreme cu 2 saptamani si chiar daca am adus-o si pe Ana in echipa, mai avem nevoie de cineva de la voi pentru baza de date si securitate. Ceilalti oameni de la mine din echipa nu pot ajuta  pentru ca au alte 4 proiecte in lucru.

- Hmm, singurul pe care vi-l pot da e Thomas, insa o sa aiba concediu incepand cu mijlocul saptamanii viitoare, deci daca va descurcati cu el pana atunci e bine.

- Ana, Yulia, ce spuneti?

- Mi-a aratat Yuliana planul de lucru si avand in vedere ca astazi este joi, mi se pare putin nerealist sa rezolvam tot pana miercurea viitoare, ma trezesc spunand si imi indrept privirea catre Raffaele.

- Si ce altceva vi se mai pare nerealist, domnisoara Markov? vine raspunsul acestuia pe un ton arogant. Ridic o spranceana si nu apuc sa deschid gura pentru ca isi intoarce privirea catre Emily.

Atitudinea ta de rahat mi se mai pare, asta imi vine sa ii zic, dar imi musc limba si tac din gura.

- Emily, cu asta va pot ajuta, lucrati cat puteti pana miercuri, iar apoi vedem ce facem. Isi ia laptopul de pe masa, se ridica si pleaca, iar Emily il urmeaza.

- Ce naiba a fost asta, intreaba Yuliana in timp ce se uita lung la mine?

- Nu stiu, nu am inteles nimic. Care e problema lui?

Ne intoarcem la birouri si dupa scurt timp apare si Thomas, tipul din echipa lui Raffaele. E un baiat simpatic cam de varsta mea din ce imi dau seama, iar restul zilei continuam sa lucram la proiect fara sa ne mai luam pauza.

Plec de la birou, iar in drum spre casa vorbesc putin cu ai mei la telefon si ca de obicei era de asteptat sa imi propuna sa ma intorc acasa, asa ca am incetat discutia cu ei cat mai repede. Am incercat sa dau si de Miruna, dar nu mi-a raspuns la telefon. Nu stiu ce e cu ea, dar de cand am plecat parca ma evita, nu imi raspunde cand o sun, iar la mesaje raspunde foarte greu.
Ajung acasa pe la sase si ceva seara si deschid laptopul, imi iau ceva de rontait si incep sa butonez.
Bineinteles ca dupa ziua de azi ma gandesc tot mai mult la el, asa ca arunc un ochi pe retelele de socializare, poate dau de el. Gasesc cativa Raffaele Di Matteo, dar nici urma de el. Ciudat...dar aflu eu care e treaba cu tine.