Ana

Capitolul XXII

- Haide, Ana, fugi acasa! O sa intarzii la petrecere si trebuie sa te si pregatesti.
De jumatate de ora incearca Elisa sa ma convinga sa plec acasa, dar nu am niciun chef de petrecerea aia stupida.
Iar o sa stau singura si o sa mor de plictiseala in timp ce el o sa stea de vorba cu diverse persoane ore in sir.
Rabdarea mea a ajuns la limita in ceea ce il priveste si ma incearca o multitudine de sentimente contradictorii care ma epuizeaza atat psihic cat si fizic. Parca traiesc intr-o ceata continua.

- Bine, bine, ne vedem luni!
Intr-un final decid sa ii fac pe plac Elisei si sa plec inspre casa. Ies din magazin si un val de caldura ma loveste incat simt cum ma topesc instantaneu. Nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa fie urmatoarele luni daca abia la inceputul verii e atat de cald. Urc in masina care e acum ca un cuptor pe roti si dau drumul aerului conditionat, gandindu-ma cu ce m-as putea imbraca la petrecere incat sa nu mor de cald, dar sa fiu totusi decenta.

Ajung in mai putin de un sfert de ora acasa si ii gasesc pe Vicenzo si Francesca in holul casei inconjurati de bagaje si gata de plecare.
Vicenzo trece grabit pe langa mine de parca nici nu as exista, ceea ce nu e nimic nou, cu totii stim ca nu ma place. Francesca, in schimb, e foarte draguta ca de obicei.

- Ana, scumpo, abia daca te-am mai vazut zilele astea, esti bine? Noi plecam la Roma pana saptamana viitoare, abia astept sa o vad pe Isabella si sa vina inapoi cu noi.

- Da, sunt bine. Cred ca v-a lipsit teribil saptamanile acestea...
Normal, doar e sufletul casei scorpia aia mica. Abia astept sa se intoarca si sa imi faca viata mai grea decat este deja.

Imi iau la revedere de la Francesca si urc in camera cu gandul la un dus rece ca gheata.
Intru in dormitor si il gasesc pe Raffaele dormind in patul meu. Gol. Oh, Doamne!
Imi iau repede un halat din dressing si intru in baie, mai topita decat eram deja din cauza caldurii.
Intru in dus, iar acum sper doar sa se trezeasca si sa puna ceva pe el pana ies de aici. Trebuie sa recunosc ca imi lipseste enorm apropierea fizica dintre noi, iar faptul ca il am intotdeauna atat de aproape e de-a dreptul chinuitor.

Ies din dus si respir usurata cand vad ca s-a trezit si a si pus ceva pe el.

- Nu stiam ca o sa ajungi asa devreme astazi.
E inca adormit, iar parul ciufulit il face sa para foarte  simpatic si inofensiv, dar sa nu ne pacalim cu asta. Probabil in 15-20 de minute o sa inceapa din nou sa dea ordine in stanga si in dreapta.

- Elisa a insistat sa plec mai devreme ca sa ma pot pregati pentru petrecere. Si ca tot a venit vorba de asta, ar trebui sa faci si tu la fel.

O ora mai tarziu, Raffaele este deja imbracat, iar eu sunt inca in halat si nu ma pot decide cu ce m-as putea imbraca. Bineinteles ca arata ireprosabil deci trebuie sa gasesc si eu o rochie pe masura.

Stau ca o statuie in fata dressing-ului si stramb din nas atunci cand imi vad optiunile. Bine ca mi-am aranjat parul si m-am machiat.

- E prea cald, nu stiu ce rochie sa aleg...nu-mi plac rochiile pompoase in general, iar pe canicula asta mi se par si mai groaznice.

- Daca in 10 minute nu alegi una, te iau pe sus exact asa cum esti imbracata in momentul asta.

Oftez si ma uit din nou deznadajduita spre multitudinea de rochii din fata mea.

- Alege tu una, oricum nu-mi pasa.
Ma asez pe pat in timp ce Raffaele accepta propunerea mea si incepe sa caute printre umerase, iar in scurt timp alege o rochita.

- Nimic de aici nu pare sa fie prea comod, dar in asta sigur o sa arati trasnet.
Nu arata rau, e o rochie rosu aprins, scurta din voal. Imi place? Da! As fi preferat sa stau acasa decat sa ma imbrac in asa ceva? Da, din nou!
***