Ana

Capitolul VI

Ma trezesc cu o durere groaznica de cap dupa noaptea trecuta si imediat imi revine in minte imaginea cu Raffaele tinandu-ma in brate. Imi musc buzele si simt cum mi se aprind obrajii precum unei adolescente. Ar fi bine sa evit apropierile astea de el pentru ca nu imi fac bine deloc. Cu toate ca am 23 de ani, nu am fost preocupata prea mult de barbati, singura mea relatie serioasa fiind cea cu Lucian, iar norocul lui a fost ca eram colegi de facultate si aveam cam aceleasi activitati. Mereu am fost preocupata sa invat cat mai multe ca sa pot sa ma descurc singura. Si cu cat mai repede, cu atat mai bine.

Fac un dus rapid, ma imbrac si ies din camera indreptandu-ma spre living unde il gasesc pe Raffaele care sta pe canapea cu laptopul in brate, iar in momentul in care ma vede inchide imediat capacul laptopului si se intoarce spre mine.

- Cum te simti? Ai reusit sa te odihnesti macar putin?

- Da, am dormit, doar ca nu ma simt tocmai odihnita.

-  Ti se intampla des? Se uita atent la mine si ridica o spranceana in semn de intrebare.

- Ce anume? Nu inteleg exact la ce se refera.

- Cosmarurile, Ana. Sunt frecvente? Poate ar trebui sa discuti cu cineva specializat. Stii, lipsa de odihna poate duce chiar la...

Nu il las sa termine ce are de zis ca ii raspund.

- Nu, au mai mult legatura cu ce s-a intamplat in ultimele zile cred...cu o noapte inainte sa imi fie sparta locuinta cineva a incercat usa, iar apoi cand mi-am dat seama ca a fost aceeasi persoana care a intrat in apartament si a distrus tot...nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca ar fi intrat peste mine.

Observ o oarecare urma de ingrijorare pe fata lui.

- Acum esti in siguranta, nu ai de ce sa iti faci griji. Incearca sa te mai linistesti.

- Sunt in siguranta oare?
Nu ma pot abtine sa nu pun intrebarea si il privesc fix in ochi. Imi intoarce o privire rece, dar pe care i-o mentin in speranta ca imi voi primi raspunsurile.

- Bineinteles. De ce ar fi altfel?

- Nu stiu nimic despre tine! Ieri ai plecat in graba si mi-ai spus sa inchid usa si sa nu deschid nimanui.

Prefer sa nu ii mai spun si ca mi s-a parut ciudat cu o noapte inainte cand a disparut pentru cateva ore in toiul noptii.

- Ce vrei sa stii despre mine? Imi raspunde pe un ton nonsalant.

- Orice! In afara faptului ca iti stiu numele, nu stiu absolut nimic despre tine.
Ii raspund pe un ton putin rastit si care lasa la iveala si o urma de teama.

- Ok. Stii deja unde lucrez. Am aproape 30 de ani, am plecat din Palermo la 18 ani si am venit sa studiez la Oxford. Am terminat  "Mathematics and Computer Science" si m-am angajat inca din timpul facultatii. De vreo doi ani mi-am deschis si o cafenea si cam atat. Sunt un om complet normal care a avut si putin noroc.
O spune cu atata lejeritate incat nu ai cum sa te gandesti ca ar fi altfel.

Ok, la asta nu ma asteptam, tipul a studiat la Oxford si s-a descurcat destul de bine pana acum. E plin de surprize placute as putea spune. Dar sa nu uitam ce s-a intamplat ieri.

- Si ceea ce ai spus ieri inainte sa pleci?

- Renato, unul dintre angajatii mei de la cafenea mi-a spus ca intrarea din spate a cafenelei a fost fortata, bineinteles ca mi-am facut griji sa nu fie cineva care ar putea face si altceva. Dupa ce ne-am uitat pe inregistrarile camerelor de supraveghere ne-am dat seama ca erau doar trei pusti, cel mai probabil beti, care nu aveau ce face. Atat. Nu ai de ce sa iti faci griji. Inteleg ca iti este greu avand in vedere prin ce ai trecut, dar incearca sa nu te uiti dupa probleme acolo unde nu sunt, Ana.