Ana

Capitolul II

Aatazi este prima mea zi la noul job. Imi simt capul de 3 ori mai mare si simt ca ma scurg pe scaunul asta.
Paharul meu de vin de aseara s-a transformat intr-o sticla intreaga dupa ce am avut o conversatie telefonica infernala de 2 ore cu Lucian. Sa-l ia dracu si pe asta! Nu gasea un moment mai prost de atat.

Am fost sa imi faca poza pentru badge, iar acum suntem 5 persoane intr-o sala si asteptam sa vina cineva sa ne povesteasca despre companie, sa ne explice putin mersul lucrurilor pe aici si sa semnam contractele. Am facut cunostinta cu cei 4, dar nu am retinut vreun nume, iar acum pe fundal ruleaza o conversatie plictisitoare despre job-ul anterior al unuia dintre ei, iar eu ma uit in gol si incerc sa imi tin ochii deschisi.

Dupa doua ore plictisitoare, in sfarsit, iesim din sala si urmeaza sa mergem fiecare catre echipa si biroul nostru pentru a continua acolo restul zilei.
Tipa de la HR ma duce pana la biroul lui Emily Thompson, managerul meu, si urmeaza sa facem un mic tur al biroului si sa ma prezinte intregii echipe.
Emily e o femeie pe la vreo 35 de ani, are un par roscat superb care se potriveste de minune cu personalitatea ei jucausa, dar totusi puternica. Imi povesteste putin despre ea si despre echipa dupa care imi cunosc si restul colegilor si reusesc sa ma lipesc si eu de doua tipe, Yuliana Vasiliev si Mary Knot.

Yuliana este si ea destul de noua in echipa, a venit in UK acum 6 luni, dupa ce a terminat studiile in Danemarca. Rusoaica arata ca o papusa in marime naturala, cu un par lung si blond, ochii mari si verzi si buze pline pictate cu un ruj rosu strident, dar care ii vine de minune.
Mary nu pare tocmai genul meu de persoana, e ok, dar putin cam prea serioasa pentru gustul meu, e ca o fata batrana cu toate ca are undeva la 25-26 de ani.
Fac cunostinta si cu Giulia, Christian si Luisa, dupa care plecam cu totii sa luam masa de pranz.
Am impresia ca am coborat cu liftul o vesnicie, insa avand in vedere ca suntem undeva la etajul 26 din cladirea The Shard, chiar dureaza o mica vesnicie plimbarea asta cu liftul.
Iesim afara din cladire si lumina soarelui imi inteapa ochii obositi precum niste ace, aproape ca mi-as dori sa ploua azi si sa fie innorat.

- Mergem undeva aici aproape, avem cateva locuri unde am putea manca si in cladire, insa eu zic sa mai facem si putina miscare din cand in cand.
"Sigur Emily, dupa o sticla de vin si 3 ore dormite, miscarea este tot ce as putea avea nevoie acum" imi spun in gand si continui sa imi tarasc picioarele dupa mine in soarele asta orbitor.

- Ce-i cu tine, esti bine? Ma intreaba Yuliana.

- Da, nu, nu stiu. Sa spunem ca nu am avut o noapte prea usoara.

- Hai ca o sa iti treaca, cel mai probabil o sa ne intalnim la masa si cu cei din echipa lui Rafa, iti mai clatesti putin ochii. Nu stiu din ce motiv, Emily am inteles ca aduce doar fete in echipa ei, cine stie ce pasarele are si asta la cap, haha.

- Dar avem un baiat in echipa, pe Christian nu?

- Din cate am auzit, ar fi ceva cunostinta de a ei, nu zic, tipul e destept, dar in afara de el nu a mai fost altul in echipa asta de cand e ea manager.

- Haideti sa stam la masa aceea, se aude vocea Giuliei.

- Exact cum ti-am spus, Ana, ia arunca un ochi in directia aia si zi-mi ca n-am avut dreptate.

Simpatica Yuliana, dar vorbeste cam mult, abia m-a cunoscut, sa imi lase putin timp sa...nici nu apuc sa imi termin gandurile ca imi pica privirea fix pe masa indicata de Yuliana. Nu sunt eu genul sa se uite ca o liceana dupa baieti, dar tipul la care ma uit acum e cu totul altceva. Pare sa aiba undeva la 30 de ani si are niste trasaturi interesante cum nu am mai vazut, evidentiate de un verde superb al ochilor ce contrasteaza cu un ten usor masliniu si un par saten inchis foarte des si frumos aranjat. Cand zambeste i se vad in obraji si gropitele prin barba usor crescuta. Pur si simplu ma holbez insistent precum o vitica, dar din pacate pentru mine, imi dau seama de asta abia dupa ce tipul imi intoarce inapoi o privire la fel de insistenta si parca deranjata de modul in care ma zgaiesc la el.

- Ana, esti ok? Te-au impresionat prea tare personajele de la masa? rade Yuliana de mine.

- Aaa, ce? Nu, cred doar ca ar trebui sa beau niste apa. Si sa dorm, poate.
Nici nu stiu despre ce personaje vorbeste ca eu nu am mai vazut altceva in afara de el.

- Buna, Rafa, buna baieti! Se aude vocea lui Emily care ii saluta pe cei 5 tipi de la masa.

- Buna, Emily!
Se aude vocea tipului la care ma uitam mai devreme precum o zanatica. Presupun ca el e Rafa...

- Ea este Ana, noua achizitie a echipei mele, rade Emily.

- Salut! Asta e tot ce reusesc sa spun dupa care ma asez la masa intr-un colt si iau un meniu in mana, de parca asta m-ar face invizibila.

- Sper sa ne intelegem bine, se aude vocea tipului, pe un ton usor arogant.
Nu raspund nimic si ma intorc spre Yuliana, care tocmai luase loc langa mine si Mary.

- Noi ce legatura avem cu echipa lor? o intreb incet pe colega mea.

- Uneori mai avem proiecte comune si lucram impreuna, dar sunt foarte ok oamenii.

- Si tipul asta intepat cine e?

- Raffaele Di Matteo, celalalt manager din departamentul nostru. Cand Emily lipseste el ii tine locul si invers.

- Aham.

Nu am fost prea comunicativa in timpul mesei, preferand sa imi vad de farfuria mea si sa ascult discutiile celorlalti.
Bineinteles, Emily a propus majoritatea subiectelor de discutie, iar ceilalti s-au alaturat. Mai putin el. I-am mai aruncat cateva priviri, insa am fost atenta sa nu ma observe de data asta. E ceva ciudat cu tipul asta...