Ana

Capitolul XIV

Ma bucur sa fiu inapoi in Londra chiar daca stiu ca in scurt timp ne vom intoarce in Palermo.
Am ajuns deja de o saptamana jumatate, iar eu mi-am dat demisia de la job. Norocul meu e ca au gasit repede un inlocuitor pentru mine, iar astazi a fost ultima zi.
Ies din cladirea de birouri si ii mai arunc o privire inainte sa ii intorc spatele si sa ma indrept inspre casa.
Bineinteles ca Yuliana mi-a povestit de toate barfele din birou raspandite de Mary la adresa mea si a lui Raffaele. De cand am vazut-o pe tipa aia am stiut ca nu e capabila de mai mult.

Nu am putut sa ii spun Yulianei ca urmeaza sa ma casatoresc cu Raffaele pentru ca nu are avea nici un sens si oricum nu o sa afle vreunul din cunoscutii mei...sper. Inelul pe care l-am purat cat am fost in Palermo zace acum pe fundul unui sertar deci nu pot da nimic de banuit nimanui de aici.
Le-am spus tuturor ca am gasit un alt job mult mai bine platit si unde pot lucra doar de acasa. Ne-am luat la revedere si cam atat. Nu pot sa spun ca o sa imi lipseasca neaparat job-ul asta, dar ma ingrijoreaza putin viitorul meu tinand cont de toate necunoscutele situatiei. Si in afara de asta mai e si presiunea alor mei care vor sa vina in Londra sa ma viziteze. Pana si sora-mea, Irina, a inceput sa imi tot dea mesaje, in conditiile in care abia daca am mai stiut una de alta de cand am plecat.

Raffaele a fost mai tot timpul plecat de cand ne-am intors pentru ca a avut mai multe "probleme de rezolvat", cum ii place lui sa spuna.
In general pleca inainte sa ajung eu acasa, incat incepusem sa ma intreb daca nu cumva incearca sa ma evite.
Totusi am fost placut surprinsa sa primesc zilnic mesaje de la el cat nu eram impreuna.

Ma simt mai linistita de cand ne-am intors, iar astazi nimic nu ma opreste sa ma bucur de cerul mult prea senin pentru o primavara in Londra si care ma face sa parcurg mai mult de jumatate din drumul spre apartament pe jos.
Ajung acasa si pentru prima oara de cand ne-am intors il gasesc si pe Raffaele aici. E imbracat la fel de impecabil ca in fiecare zi, insa pe fata lui se citeste oboseala si stresul din ultimele zile.

- Ce surpriza, nu ma asteptam sa te gasesc acasa.

Vine langa mine si abia apuc sa imi las geanta jos ca ma trage intr-o imbratisare.

- Ana...mi-ai lipsit zilele astea, sa stii.

- Mi-e greu sa recunosc, dar si tu mie.

- Am o surpriza pentru tine. Sper sa iti placa.

Zambesc precum un copil si nu pot sa ascund entuziasmul care ma cuprinde. Ma desprind din bratele lui si il privesc cu interes.

- Ce este?

- O sa vezi diseara. Iesim undeva. Sa te imbraci frumos.

Ridic o spranceana in semn de iritare si imi incrucisez mainile la piept.

- Vrei sa spui ca nu ma imbrac frumos in general?

Incepe sa rada si se indreapta spre biroul lui.

- Cat iti mai place sa imi intorci toate vorbele.

Avand in vedere ca e deja ora 18, merg in camera mea si incep sa ma uit prin dulap dupa ceva mai dragut de imbracat. Imi place cum arat in rochie, insa ma simt atat de incomod incat aproape ca iau in considerare ca as putea merge cu o pereche de jeansi mai degaraba.
Aleg una din rochiile cumparate inainte sa plecam in Palermo, o rochie cam scurta dar totusi simpla si bineinteles neagra.

Parca abia ce am timp sa fac dus, sa ma aranjez putin si sa ma imbrac pentru ca arunc un ochi spre telefon si deja e ora 20. Imi iau repede o gentuta in care pun telefonul si rujul, doar asa ca sa nu fie goala pentru ca sigur am sa uit sa il folosesc, dupa care ma incalt cu o pereche de pantofi cu toc si ies din camera. Abia merg incaltata asa si iar ma gandesc la cat de bine imi era mie in jeansi si ghete, dar cand dau cu ochii de Raffaele care e imbracat la patru ace aproape ca ma bufneste rasul de ideea mea.