De dimineata ii propun sa mergem inapoi acasa pentru a-mi schimba hainele, iar apoi putem discuta cat doreste. Mi-a ajuns ca se uita la mine receptionera hotelului ca la ultima cocota cu o seara in urma. Sa mai apar si dimineata cu aceleasi haine in restaurantul hotelului, nu, multumesc.
Astazi este destul de rece si innorat afara, iar asta ma duce cu gandul la Londra. Abia astept sa ma intorc...
Iau pe mine o pereche de pantaloni negri cu taieturi, un tricou, o geaca de piele si o pereche de bocanci. Imi prind parul intr-o coada si cobor in hol unde ma asteapta Raffaele ca sa mergem in oras.- Iesim la micul dejun sau mergem sa jefuim o banca?
Ma uit plictisita la el si ii analizez vestimentatia mult prea formala pentru ceea ce urmeaza sa facem. Sa fim seriosi, arata bine, dar nu poti sa te imbraci mereu la camasa si costum.
- Si tu unde ai impresia ca mergi imbracat asa, la nunta?
Maraie ceva printre dinti si imi face semn spre usa.
Ajungem in garaj si imi arunca cheile masinii dupa care urca in dreapta. Ma uit confuza la el din afara masinii, doar nu vrea sa conduc eu...- Hai, Ana, ca in stilul asta luam direct pranzul, e tarziu!
- Nu conduc masina asta!
Raman in continuare afara si incerc sa ma inteleg cu el. Nu am mai condus de multa vreme si nu vreau sa intru in garduri cu un Ferrari.
- Alege alta atunci.
- Nu, nu intelegi, nu vreau niciuna, nu am mai condus de mult, daca fac vreo tampenie...
- Scadem la final din aia 6 milioane de euro.
Incepe sa rada, dar mie nu mi se pare amuzant deloc. Ma uit iar serioasa la el, dar vad ca nu renunta la idee asa ca intr-un final urc la volan.
Pornesc motorul cu teama si ating usor acceleratia. E o senzatie minunata sa stai pe locul din dreapta in masina asta, dar cand esti la volanul ei, e incomparabil.
Iesim pe poarta si infig piciorul in acceleratie. Zgomotul motorului, viteza si vantul care imi atinge pielea ma fac sa ma simt atat de bine.Raffaele imi da indicatii in ceea ce priveste drumul, iar in curand ajungem in fata unui restaurant. Coboram din masina, intram in restaurant si ne asezam la o masa ceva mai izolata.
Comandam fiecare cate ceva dupa care ramanem pret de cateva momente in liniste, pana cand tacerea e intrerupta de Raffaele.- Marco a devenit tot mai recalcitrant in ultima vreme si face tot posibilul sa ma denigreze in fata tuturor.
- M-a abordat si pe mine la petrecere si trebuie sa recunosc ca m-a cam speriat...
- Cum adica, de ce nu ai spus nimic, Ana?!
Il vad ca se enerveaza, exact cum ma asteptam...- Ca sa evitam un scandal, poate? Am vrut sa iti spun cand nu era el prin preajma si cred ca bine am facut.
- Ce ti-a spus jigodia? S-a atins de tine?
Il vad cum isi inclesteaza maxilarele si ochii ii devin intunecati. Nu imi place sa il vad asa, ma nelinisteste si pe mine...- Linisteste-te, nu mi-a facut nimic. A spus doar ca nu stie ce planuri avem noi doi, dar ca nu o sa permita sa ne batem joc de toata lumea...n-am inteles exact la ce se refera, iar apoi a zis ceva de casatorie si aici cred ca ma poti lamuri tu.
- E nebun, nu incape indoiala...In fine, am zis ca o sa iti povestesc cum s-a ajuns aici.
Tatal meu este la conducerea acestei "afaceri", ca sa-i spunem asa. Fratele lui, Antonio, care este tatal lui Marco este mana lui dreapta. Cand eu am plecat in Londra, Marco si Antonio au tot incercat sa ii bage tatului meu tot felul de tampenii in cap. Cum ca de fapt eu fug de responsabilitati, ca atunci cand va veni vremea sa ii iau locul tatalui meu nu voi fi in stare sa ma descurc si multe altele.
Dupa ce am inceput sa imi fac treaba fara probleme in Londra s-au mai linistit apele. Asta pana acum cand au aflat de tine si din nou au inceput sa il innebuneasca pe tata cu tot felul de ipoteze si sa-i bage in cap tot felul de prostii. Au spus ca am adus o straina in casa si in familie, ca i-am expus pe toti, ceea ce nu pot sa spun ca nu e adevarat...Ca sa il scap pe tata de tot haosul asta, i-am anuntat pe toti in cadrul unei intruniri ca relatia noastra este cat se poate de serioasa, ca tu esti de incredere si urmeaza sa ne casatorim foarte curand. Problema e ca Marco banuieste ceva si de asta te rog sa ai mare grija in preajma lui.

CITEȘTI
Ana
Romansa"- Ah, ce frumos imi tranteste ea usile in nas la mine in casa...si eu care chiar credeam ca devenim prieteni. E clar ca nu ii pica bine modul in care aleg sa il tratez, dar putin imi pasa mie in momentul asta. - Prietenii nu ascund lucruri unii de...