A trecut aproape o saptamana , iar astazi este ultima zi in care Thomas ma mai poate ajuta cu proiectul la care lucrez deoarece urmeaza sa plece in concediu. Sa nu mai spun ca Yuliana a preluat si ea alt proiect si practic am ramas sa ma descurc singura. De cateva nopti doar stau si citesc diverse articole de specialitate pe internet si recunosc ca incep sa ma enervez.
Ma indrept spre biroul lui Emily pentru ca trebuie sa o anunt ca inca nu am terminat ce aveam de lucru cu Thomas.
- Emily, voiam sa iti spun ca nu am reusit sa termin ce aveam de lucru cu Thomas si...
- Stai linistita, stiu, am vorbit deja cu Rafa si o sa faca el cumva sa te ajute sa terminati pana saptamana viitoare inainte de deadline. Te anunta el ce si cum cand isi face putin timp.
Mi-a picat putin fata cand am auzit cine urmeaza sa ma ajute, dar nu e ca si cum pot sa refuz. Sper doar sa nu aiba aceeasi atitudine aroganta fata de mine pentru ca nu suport asta si probabil nu am sa ma abtin sa i-o spun in fata.
Bineinteles ca o anunt si pe Yuliana despre toate astea.
- Vezi sa nu iti cada balele pe tastatura, Ana, sa nu faci totusi impresie proasta. Nu se poate abtine blonda sa imi spuna si incepe sa rada.
- Mda, vezi sa nu. Nu-mi place tipul. Ti-am zis, doar ma intriga asa putin.
Spre sfarsitul programului inca lucram concentrata la laptop cand Raffaele se apropie de biroul meu.
- O sa lucram la proiect de la 18 la 20 pentru ca nu am timp in restul zilei. Discuti cu Emily daca vei veni mai tarziu sau daca vei face ore suplimentare restul zilelor.
O doamne, sper sa nu vrea sa incepem de azi, sunt atat de obosita si mi-e si foarte foame...
- Vreau acum sa ne uitam macar putin pe ce ai lucrat impreuna cu Thomas.
La naiba, se putea altfel?!
Isi trage un scaun langa biroul meu si isi deschide si el laptopul. Nu pot sa nu ma uit la el, e imbracat cu o camasa alba simpla, dar care se aseaza asa bine pe corpul lui bine lucrat. Doamne, Ana, ce e in mintea ta?! Revino-ti, esti la munca!
- Ana! Esti atenta la mine? Te-am intrebat unde ati salvat proiectul.
- Da, imi cer scuze, nu ma simt prea bine. Ii spun in timp ce incep sa ii arat ce am lucrat cu Thomas.
O ora mai tarziu termin sa ii arat ce am lucrat pana acum si facem planul pentru urmatoarele zile. Deja nu mai pot de oboseala, astazi mi-am luat o singura pauza, iar prezenta lui Raffaele ma oboseste teribil. Nu inteleg de ce simt nevoia sa analizez totul de o suta de ori inainte sa ii vorbesc de parca ar da doi bani pe ce zic eu sau daca zic vreo prostie. Sa nu mai spun ca nu ma pot opri din cascat si ma simt prost din cauza asta, nu e ca si cum nu am chef de munca, dar sunt atat de obosita. De cand am ajuns in Londra nu am mai avut o noapte in care sa am un somn odihnitor.
- Te descurci bine pana acum. Sper sa fii mai odihnita si mai atenta maine ca avem de lucru destul de mult la chestia asta. Imi spune pe un ton serios.
- Mda. Asta e tot ce reusesc sa ingan uitandu-ma la el cu o privire pierduta.
- Atunci ramane sa continuam maine seara la ora sase.
- Ok, multumesc pentru ajutor.
- Noapte buna, Ana! Si nu mai pierde noptile ca am nevoie de mintea aia a ta sa fie odihnita. Imi spune si schiteaza un mic zambet.
Nu am timp sa mai raspund ceva pentru ca se ridica, isi ia laptopul si pleaca. Ce tot vorbeste si asta de pierdut nopti si pana la urma care e problema lui?
E treaba mea ce fac eu cu noptile mele.
CITEȘTI
Ana
Romance"- Ah, ce frumos imi tranteste ea usile in nas la mine in casa...si eu care chiar credeam ca devenim prieteni. E clar ca nu ii pica bine modul in care aleg sa il tratez, dar putin imi pasa mie in momentul asta. - Prietenii nu ascund lucruri unii de...
