Ana

Capitolul XVII

Se implinesc aproape doua luni de cand am plecat din Palermo, iar Raffaele nu a mai venit in Londra de atunci. Stau la masa din bucatarie si bat frenetic cu degetele in ea simtind ca asteptarea ma omoara, iar cand aud usa de la intrare sar imediat de pe scaun si ma indrept spre hol.
Zambetul lui Raffaele ma linisteste putin, dar apoi imediat imi amintesc de ce l-am chemat aici, iar pe fata mea se astern urmele disperarii.

- Am nevoie de ajutor...cred ca am facut o tampenie!
Se incrunta usor si isi lasa bagajele jos, inchizand usa cu piciorul in urma lui.

- Si eu ma bucur sa te vad, Ana!

                                               *
                Cu doua saptamani in urma

Simt ca stau la semaforul asta de o viata. Nu mai suport traficul din Londra! Si nici starea mea de spirit nu ajuta...
Mi-e atat de dor de Raffaele incat simt ca innebunesc. Uneori deblochez telefonul, incep sa ii scriu un mesaj, dupa care sterg, scriu iar ca mai apoi intr-un final sa nu ii trimit nimic. Am fost foarte clara cand i-am spus ca vreau sa ne intoarcem la intelegerea noastra initiala si ca vreau sa incetam sa mai avem o relatie, iar acum ar fi bine sa ma tin de planul asta. Nu am pofta de mancare, iar de somn sa nu mai spun, nu stiu cand m-am odihnit ultima oara cu adevarat. Cu toate astea incerc sa ma tin cat mai ocupata ca sa nu o iau razna de tot. Uneori mai vorbesc cu Elisa si mai aud una-alta si despre el, dar nu cer multe detalii. Cu totii au impresia ca relatia noastra merge bine, iar eu urmeaza sa ma intorc in Palermo.

De mai bine de o luna imi petrec aproape toate zilele la cazinou cu Chris, managerul si Ivan tipul care se ocupa de partea IT.
Cu toate ca angajatii au o mica retinere in ceea ce ma priveste din cauza faptului ca pana la urma detin localul, m-am imprietenit cam cu toata lumea pe aici.
Cel mai mult m-am apropiat  de Katya una din tipele care este crupier in cazinou. Are 28 de ani si un baietel superb, Andrey, care abia a implinit 4 anisori. Este o mama singura si uneori incerc sa o mai ajut si eu cu ce pot.
Trec destul de des si pe la cafenea, iar cand mai am timp liber incerc sa ma vad si cu Yuliana, dar recunosc faptul ca imi e destul de dificil ca nu ii pot povesti cum e viata mea de fapt, insa nu as avea vreun drept din moment ce secretul nu e doar al meu...

Parchez masina si mai am putin si ma apropii de intrarea in cazinou, cand o observ pe Katya langa un jeep negru, stand de vorba cu un barbat masiv ce pare sa nu fie tocmai prietenos in ceea ce o priveste. Pare usor speriata, iar cand barbatul o apuca de brat decid sa merg in directia ei. El e cu spatele catre mine si doar ea ma vede venind, iar in ochii ei pot sa citesc groaza. Ce Dumnezeu se intampla aici?!

- Katya, esti bine?
Barbatul se intoarce brusc inspre mine si e vizibil deranjat de interventia mea.

- Da, da, stai linistita. Domnul tocmai pleca.
Vocea ii tremura si observ ca are lacrimi in ochi.

- Domnul fiind? Daca nu sunt prea indiscreta, bineinteles.

- Este un prieten...si client al cazinoului.
Il priveste cu teama, iar el o fixeaza cu privirea parca asteptand raspunsul ei.

Tipul ii spune ceva intr-o limba ce pare a fi rusa, intra in masina si pleaca.

- Esti in regula? Te supara tipul ala?

- E in regula, Ana, nu iti face griji pentru mine. Serios!
Incearca sa imi zambeasca, dar e clar ca ceva nu e deloc in regula cu ea.

- Sa intram! Hai la mine in birou sa fumam o tigara si sa te mai linistesti.

Incerc sa scot mai mult de la ea si aflu ca a iesit de cateva ori cu barbatul respectiv, s-au despartit, iar acum el o mai cauta din cand in cand. Ce ma nelinisteste e faptul ca din cate inteleg omul e destul de periculos.
O asigur ca poate vorbi cu mine despre asta si sa nu ezite sa imi ceara ajutorul. Imi pare rau sa o vad atat de tanara si cu atat de multe probleme si as vrea sa cred ca daca as fi in locul ei s-ar gandi cineva si la mine.