Ana

Capitolul XIII

Ma trezesc din cel mai dulce somn de care am avut parte in ultima vreme, iar in momentul in care imi dau seama ca Raffaele e cel ce ma strange in brate, simt stomacul cum mi se strange usor de emotii. Imi amintesc cele intamplate seara trecuta si parca incep sa imi friga si obrajii. La naiba, de ce ma comport ca o adolescenta?!
In ultimele 24 de ore s-au cam schimbat lucrurile dintre noi, dar in momentul asta nu vreau sa ma gandesc la nimic din ce ar putea sa imi strice starea de bine.
Camera e scufundata in lumina soarelui si pare sa fie destul de tarziu, incerc sa imi intind usor mana spre telefonul de pe noptiera pentru a verifica ceasul, dar ma strange si mai tare in brate in timp ce mormaie ceva. Mi se pare atat de dragut cand nu e tafnos si nu face pe durul. Zambesc si ma las tinuta in bratele care imi dau o senzatie de siguranta pe care nu am simtit-o niciodata pana acum.

- Buna dimineata!

Imi sopteste somnoros in timp ce isi afunda fata in parul meu si cred ca as putea sa ma obisnuiesc cu dimineti ca asta. Cu siguranta asta nu e Raffaele pe care l-am cunoscut eu acum cateva saptamani.

- Buna dimineata si tie, dar nu cred ca mai e chiar atat de dimineata.

- Cat e ceasul?

- Daca mi-ai da voie sa ma misc, as putea sa ma uit si sa iti spun.

- Off, fie...

Ma elibereaza din bratele lui si ridic telefonul de pe noptiera. Nu doar ca am dormit bine, dar am dormit si mult.

- Oh, e zece jumatate deja.

- Cat? Fir-ar!

Se ridica brusc din pat si ma uit la el cum isi cauta cu disperare haine in dulap. Mda, asta parca aduce cu Raffaele pe care il stiu eu

- Esti ok? Ai intarziat undeva?

- Nu! Da! Nu mai am haine calcate, sa-mi bag! Vorbeste tu cu doamna Giulia sa imi calce si mie costumul asta cat fac rapid un dus. Te rog!

Imi tranteste hainele in brate in timp ce fuge inspre baie.

- Hei, cine e doamna Giulia?

Bineinteles ca nu primesc un raspuns ci doar imi inchide usa de la baie in nas. Minunat! Presupun ca Giulia e una din doamnele care lucreaza in casa, dar de unde sa stiu care din ele si unde o gasesc...
Ies din camera in pijamale si cu hainele in brate si incerc sa dau de cineva prin casa asta care dintr-o data pare prea mare si prea goala. Intr-un final vorbesc cu doamna de la bucatarie care e suficient de draguta sa ma scape de haine si sa i le duca Giuliei.

In drumul meu spre camera ma intalnesc cu Isabella care imi arunca o privire de parca ar vrea sa ma ucida si trebuie sa admit ca as lua-o si eu putin de ciuful ala. Nu ne adresam niciun cuvant, fiecare vazandu-si de drumul ei. Mi-e asa scarba de ea incat nici nu am de gand sa cobor la masa ca sa ii vad iar mutra aia acra.
Ajung inapoi in camera unde il gasesc pe Raffaele stand langa birou, acoperit doar de un prosop si cu telefonul in mana. Draguta priveliste, nu pot sa mint.

- Probabil o sa vina in curand cineva sa iti aduca si hainele. Stii, ma gandeam sa ma lasi si pe mine undeva in oras cand pleci.

Isi ridica ochii din telefon pentru cateva secunde, dupa care continua sa butoneze de zor.

- Ok.

-  Dar tu unde te grabesti asa?

Incerc sa port o conversatie cu el, dar aparent a revenit la vesnica lui dispozitie.

- Am mai multe chestii de rezolvat.

Nu mai insist ca nu pare sa aiba vreun rost.
Fug repede sa fac si eu un dus si ma intreb daca nu cumva e o mare greseala ceea ce se intampla intre noi, tinand cont de starea lui de spirit atat de schimbatoare. De dimineata nu ma lasa sa plec de langa el, iar acum nici nu se uita la mine...si nu e tocmai placuta senzatia.
Fosta mea relatie era departe de a fi perfecta, dar macar Lucian era destul de constant in felul in care interactiona cu mine. Ce-i drept nici nu simteam ca pic din picioare atunci cand ma atingea, avea si relatia aia minusurile ei.
Si uite cum ma duc iar cu gandul departe.
Pana la urma o sa fie doar o perioada, iar la sfarsit fiecare ne vom vedea de viata noastra, singura problema e ca atunci cand ma gandesc la acest sfarsit simt ceva ce nu-mi place deloc...